opțiuni
  • info

11 definiții pentru rumeior

din care

Explicative DEX

RUMEIÓR, -OÁRĂ, rumeiori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui rumen2. 2. S. f. (Bot.) Cârmâz. [Pr.: -me-ior. – Var.: rumeór, -oáră adj.] – Rumen2 + suf. -ior.

RUMEIÓR, -OÁRĂ, rumeiori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui rumen2. 2. S. f. (Bot.) Cârmâz. [Pr.: -me-ior. – Var.: rumeór, -oáră adj.] – Rumen2 + suf. -ior.

rumeior, ~oară [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 18/3 / V: ~eor, ~enior, ~mior, ~egior / Pl: ~i, ~oare / E: rumen + -ior] 1-6 a (Șhp) (Destul de) rumen2 (1-2, 5) Si: rumenel (1-6), (reg) rumenuț (1-6). 7 sf (Bot) Cârmâz (2) (Phytolacca americana).

RUMEIÓR, -OÁRĂ, rumeiori, -oare, adj. (Și în forma rumeor) Diminutiv al lui rumen2. Se întoarse cu un merișor rumeor și aurit în mînă. ISPIRESCU, U. 5. Tinerică rumeoară Cu cosița gălbioară Cu albaștri ochișori! BOLINTINEANU, O. 8. Buzele ei fragede și rumeioare se resfoiră într-un rîs de nebunatică bucurie. ODOBESCU, S. III 202. Rumeiorii obrăjori sînt tocmai ca doi bujori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136. – Variantă: rumeór, -oáră adj.

RUMEÓR, -OÁRĂ adj. v. rumeior.

RUMEÓR, -OÁRĂ adj. v. rumeior.

RUMEÓR, -OÁRĂ adj. v. rumeior.

rumeor, ~oară sf, a vz rumeior

rumeór și -ĭór, -oáră și -ĭoáră adj. (dim. d. rumen. Cp. cu gălbior). Cam rumen. S. f. O plantă erbacee, numită și cîrmiz vegetal, din ale căreĭ bobițe se scoate un suc roș închis cu care se colorează vinurile (phytolacca decandra). E originară din America de Nord.

Ortografice DOOM

rumeiór (-me-ior) adj. m., pl. rumeióri; f. rumeioáră, pl. rumeioáre

rumeiór adj. m. (sil. -me-ior), pl. rumeióri; f. sg. rumeioáră, pl. rumeioáre

rumeior, -ioară.

Relaționale

RUMEIÓR adj. rumenel, (reg.) rumenuț.

RUMEIOR adj. rumenel, (reg.) rumenuț.

Intrare: rumeior
rumeior adjectiv
  • silabație: ru-me-ior info
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumeior
  • rumeiorul
  • rumeioru‑
  • rumeioară
  • rumeioara
plural
  • rumeiori
  • rumeiorii
  • rumeioare
  • rumeioarele
genitiv-dativ singular
  • rumeior
  • rumeiorului
  • rumeioare
  • rumeioarei
plural
  • rumeiori
  • rumeiorilor
  • rumeioare
  • rumeioarelor
vocativ singular — —
plural — —
rumeor adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumeor
  • rumeorul
  • rumeoru‑
  • rumeoară
  • rumeoara
plural
  • rumeori
  • rumeorii
  • rumeoare
  • rumeoarele
genitiv-dativ singular
  • rumeor
  • rumeorului
  • rumeoare
  • rumeoarei
plural
  • rumeori
  • rumeorilor
  • rumeoare
  • rumeoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rumeior, rumeioarăadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui rumen. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rumenel rumenuț
    • format_quote Se întoarse cu un merișor rumeor și aurit în mînă. ISPIRESCU, U. 5. DLRLC
    • format_quote Tinerică rumeoară Cu cosița gălbioară Cu albaștri ochișori! BOLINTINEANU, O. 8. DLRLC
    • format_quote Buzele ei fragede și rumeioare se resfoiră într-un rîs de nebunatică bucurie. ODOBESCU, S. III 202. DLRLC
    • format_quote Rumeiorii obrăjori sînt tocmai ca doi bujori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136. DLRLC
etimologie:
  • Rumen + sufix -ior. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.