16 definiții pentru rișcă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÍȘCĂ, (2) riște, s. f. 1. Numele unui joc de noroc în care trebuie să se ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. 2. (Reg.) Cârciumă. – Din rus. reșka.

rișcă1 sf [At: ȘĂINEANU / Pl: (2) ~ște / E: rs решка] 1 Joc de noroc la care câștigă cel care ghicește pe ce parte va cădea moneda aruncată în sus. 2 (Reg) Joc la care fiecare participant primește nasturii pe care a reușit să-i arunce în niște gropițe făcute dinainte. 3 (Reg; îcs) De-a ~ca De-a țurca. 4 (Reg) Cârciumă.

rișcă2 sf [At: BĂCESCU, P. 51 / Pl: ? / E: ns cf râbniță] (Mun) Pește mic.

rișcă3 sf vz hrișcă

RÍȘCĂ s. f. Numele unui joc de noroc în care jucătorii trebuie să ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. – Din rus. reska.

RÍȘCĂ s. f. Joc de noroc la care cîștigă cel care ghicește pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. Dacă le rămînea ceva, păstrau pentru rișcă. PAS, Z. I 268. N-o să-mi joc leafa la rișcă, pe maidan. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 56.

RÍȘCĂ f. Joc de noroc, în care câștigă cel care ghicește pe ce parte va cădea moneda aruncată în sus. /cf. rus. reška

rișcă f. joc de băieți pe bani: s’aruncă un gologan de zece bani și partea pe care cade, trage după sine câștig sau pagubă. [Origină necunoscută].

ríșcă, V. areșcă.

aréșcă f., pl. ște, ștĭ, șce, șcĭ (cp. cu rus. arešokŭ, gen. -ška, dim. d. arĭeh, scris orĭeh, nucă). Mold. Dosu uneĭ monete (scrisă) în opoz. cu arol. – În Munt. reșcă, în vest rișcă (cp. cu rut. orišk, nucușoară).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ríșcă1 (joc) (pop.) s. f.

*ríșcă2 (cârciumă) (reg.) s. f., g.-d. art. ríștei; pl. ríște

ríșcă s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÍȘCĂ s. (turcism înv.) iasâc. (A juca ~.)

RIȘCĂ s. (turcism înv.) iasîc. (A juca ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ríșcă s. f. – Joc de cap sau de pajură cu o monedă. Origine îndoielnică. Scriban indică rus. arešok, gen. areška „nucă”, care nu pare convingător. Poate în loc de *crijcă, din sl. križĭ, sb. križ „cruce”; sau mai probabil, în loc de *rizicărijcă, cu sensul de „joc de noroc”, cf. rizic.

Intrare: rișcă
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rișcă
  • rișca
plural
  • riște
  • riștele
genitiv-dativ singular
  • riște
  • riștei
plural
  • riște
  • riștelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rișcă, riștesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Numele unui joc de noroc în care trebuie să se ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. DEX '09 DLRLC
    sinonime: iasâc
    • format_quote Dacă le rămînea ceva, păstrau pentru rișcă. PAS, Z. I 268. DLRLC
    • format_quote N-o să-mi joc leafa la rișcă, pe maidan. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 56. DLRLC
  • 2. regional Cârciumă. DEX '09
    sinonime: cârciumă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.