opțiuni
  • info

9 definiții pentru purga

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURGÁ, purghez, vb. I. Refl. (Rar) A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). – Din fr. purger, lat. purgare.

PURGÁ, purghez, vb. I. Refl. (Rar) A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). – Din fr. purger, lat. purgare.

purga [At: OLLĂNESCU, H. A. P. 45 / Pzi: ~ghez, (rar) purg / E: fr purger, lat purgare] 1-2 vrt A(-și) provoca purgație. 3-4 vrt (A lua sau) a da un purgativ (3). 5 vt (Liv) A elimina. 6 vt (Jur; c. i. o obligație, un impozit etc.) A face să piardă. 7 vt (Jur; c. i. o obligație, un impozit etc.) A scuti.

PURGÁ, purghez, vb. I. Refl. A-și curăța tubul digestiv cu ajutorul unui purgativ sau laxativ; fig. a se curăța; a elimina.

PURGÁ vb. I. tr., refl. A(-și) curăța stomacul, intestinele cu un purgativ sau cu un laxativ. ♦ tr. (Fig.) A curăța, a elimina, a epura. [< lat. purgare, cf. fr. purger].

PURGÁ vb. I. tr., refl. a(-și) provoca evacuarea intestinală cu un purgativ. II. tr. (fig.) a curăța, a elimina, a epura. (< fr. purger, lat. purgare)

purgà v. a deșerta pântecele cu ajutorul medicamentelor.

*purg și purghéz, a -gá v. tr. (lat. purgare, din *purĭgare, d. purus, pur, și ágere, a face. Cp. cu cîșt-ig, náv-ig, fum-eg). Med. Curăț stomahu și intestinele pin ajutoru unuĭ purgativ. V. depurez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!purgá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se purgheáză

purgá vb., ind. prez. 1 sg. purghéz, 3 sg. și pl. purgheáză

Intrare: purga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • purga
  • purgare
  • purgat
  • purgatu‑
  • purgând
  • purgându‑
 singular plural
  • purghează
  • purgați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • purghez
 (să)
  • purghez
  • purgam
  • purgai
  • purgasem
a II-a (tu)
  • purghezi
 (să)
  • purghezi
  • purgai
  • purgași
  • purgaseși
a III-a (el, ea)
  • purghează
 (să)
  • purgheze
  • purga
  • purgă
  • purgase
plural I (noi)
  • purgăm
 (să)
  • purgăm
  • purgam
  • purgarăm
  • purgaserăm
  • purgasem
a II-a (voi)
  • purgați
 (să)
  • purgați
  • purgați
  • purgarăți
  • purgaserăți
  • purgaseți
a III-a (ei, ele)
  • purghează
 (să)
  • purgheze
  • purgau
  • purgară
  • purgaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purga, purghezverb

  • 1. rar A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.