purcea sf [At: LB / Pl: ~ele / E: ml porcella] 1-2 (Șhp) Pui (mic) de sex feminin al scroafei Si: purcelucă (1-2), purcică (1-2), (reg) purcicuță (1-2). 3-4 (Pex; șhp) Scroafă (tânără) Si: purcelucă (3-4), purcică (3-4), (reg) purcicuță (3-4). 5-6 (Mun; Olt; șhp; îs) ~ mistreață (sau sălbatică) Femelă (tânără) a porcului mistreț Si: purcelucă (5-6), purcică (5-6), (reg) purcicuță (5-6). 7 (Fam; îe) A lua ~ua de coadă (sau de nas) A se îmbăta. 8 (Reg; îe) A pune cuiva ~ua A necăji pe cineva. 9 (art; îcs) De-a ~ua, de-a purcica Joc de copii, în care unul împinge cu un baston o minge, o bilă, un os etc. spre o groapă care se află în mijlocul unui cerc, timp în care ceilalți jucători încearcă să-i împiedice cu bastoanele trecerea Si: de-a poarca. 10 (Pex) Minge, bilă etc. cu care se joacă de-a purceaua (9). 11 (Reg; îe) A se juca de-a ~ua în ceafa (sau pe spinarea) cuiva A trage cuiva o bătaie. 12 (Atm; Trs) Biceps. 13 (Olt) Cavitate care se află după pavilionul urechii. 14 Capăt de traversă pe care este rezemat lomul în timpul așezării la cotă a șinelor unei linii de cale ferată. 15 (Arg) Ladă. corectată

PURCEÁ, -ÍCĂ, purcele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al scroafei; scroafă tînără. [Taurul] îmi împunge o frumusețe de purcea drept în burtă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 63. Da și mîndra-i ușurea, C-a mîncat carne de mia Și costiță de purcea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 364. Am o purced grasă, Noaptea trece peste casă (Luna). GOROVEI, C. 211. ◊ Expr. A lua purceaua de coadă (sau de nas) = a se îmbăta. Nu-i e destul că-i cu minte neroadă, A luat și purceaua de coadă. PANN, P. V. I 112. 2. Numele unui joc de copii. Un copilandru bătea «purceaua» c-o strașnică măciucă de măceș. STĂNOIU, C. I. 76.

PURCEÁ ~éle f. Pui-femelă al scroafei. [Var. purcícă] /<lat. porcella

purceà f. femeiușca porcului: a lua purceaua de coadă, fam. a se îmbăta. [Lat. PORCELLA].

purceá și purcícă f., pl. cele (lat. it. porcella. V. purcel). Scroafa mică (în stare de puĭ). Vest. Scroafă.

purcică sf [At: SBIERA, P. 251 / Pl: ~ici / E: cf lat porcella] 1-6 (Șhp) Purcea (1-6). 7 (Reg; îe) A avea ~ A fi arțăgos. 8 (Reg; îae) A avea toane.

PURCÍCĂ, purcele, s. f. Purcea. Purcica a crește mare... și a face purcei. SBIERA, la CADE. Am o purcică mică și nu-ncape în poiețică (Lingura). GOROVEI, la CADE.

purceá/purcícă s. f., art. purceáua/purcíca, g.-d. art. purcélei; pl. purcéle, art. purcélele

purceá/purcícă s. f., art. purceáua/purcíca, g.-d. art. purcélei; pl. purcéle

purcícă v. purceá

PURCEÁ s. v. scroafă.

PURCEÁ s. v. biceps, cufăr, ladă.

PURCEA s. (ZOOL.) scroafă, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroaică, măscuroaie.

purcea s. v. BICEPS. CUFĂR. LADĂ.

purcea, purcele s. f. 1. tejghea, bar. 2. (intl., înv.) casă de bani.

a lua purceaua de coadă expr. a se îmbăta.

a prinde prepelița / purceaua de coadă expr. a se îmbăta.