scroafă sf [At: MOXA, 354/29 / Pl: ~fe / E: ml scrofa] 1 Femela porcului (1) Si: purcea, (pop) poarcă¹ (1), (reg) măscuroaică, măscuroaie. 2 (D. un parvenit; îe) A se sui (sau a se urca) ~ în copac (sau, reg, în salcie) A fi îngâmfat. 3 (Rar; îe) A fi născut în zodia ~fei A fi foarte norocos. 4 (Șîs ~ sălbatică, ~ mistreață, ~ de mistreț, ~ de gligan, ~ de pădure) Femela porcului mistreț. 5 (Fam; dep) Femeie fără caracter etc. Si: (fam) scrofiță (3). 6 (Orn; reg; îc) ~ de baltă Pasărea Ixobrychus minutus. 7 (Orn; reg; îac) Bâtlănaș (Ardetta minuta). 8 (Pop; îc) ~fa-cu-purcei Constelație din emisfera boreală. 9 (Muz; Trs) Contrabas (1). 10 (Muz, Trs) Tambură¹. 11 (Reg; îcs) De-a ~fa (cu purcei) Joc de copii numit de-a poarca. 12 (Reg) Minge folosită în jocul de-a scroafa (11). 13 (Reg) Joc (de copii) nedefinit mai îndeaproape. 14 Lovitură executată rău la jocul de biliard, dar care, din întâmplare, nimerește bine Si: (înv) scrofărie (2).

SCROÁFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului; purcea (cu purcei). Lupul sărise peste tohoarca lui și năzuise la scroafele din fundul șurii. SADOVEANU, B. 103. Puterea mea, zise... stă într-o scroafă care se tăvălește cît e ziulica într-o lăcoviște de lapte dulce. ISPIRESCU, L. 262. Călușerii de pe Tîrnavă Cu ochii de scroafă neagră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 416. ◊ Expr. S-a urcat scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. Eu nu mai lucrez. Mi-ajunge de cînd tot pui potloage. Cu cît îmi trimite băiatul, pot să trăiesc. – S-a urcat scroafa-n copac, fu încheierea țaței Niculina, gîndindu-se la norocul omului. PAS, Z. I 202. ◊ Compus: scroafă-mistreață = femela porcului mistreț. ♦ Fig. Proiectil de artilerie, bombă. Iaca, mă!... din parapete Vine-o scroafă ca să fete Opt godaci ș-un godăcel, Toți cu rîtul de oțel. ALECSANDRI, P. III 458. 2. Compuse: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu penele de culoare roșcată și pe alocuri negre (Ardetta minuta); scrofiță; scroafa-cu-purcei = constelație din emisfera boreală. Steaua Aldebaran este numită luceafărul porcesc sau porcar, care are alături vierii, porcii sau scroafa-cu-purcei. PAMFILE, CER. 170. 3. Lovitură la jocul de biliard, jucată rău, dar izbutită din întîmplare.

SCROÁFĂ ~e f. 1) Femelă a porcului sau a mistrețului. ◊ ~-de-baltă pasăre acvatică, de talie medie, cu picioare lungi, cu pene roșietice și pe alocuri negre; scrofiță. ~a-cu-Purcei constelație în emisfera septentrională. 2) fig. depr. Femeie lipsită de bună-cuviință. /<lat. scrofa

scroafă f. femeiușca porcului. [Lat. SCROFA].

scroáfă (oa dift.) f., pl. e (lat. it. scrofa). Femela porculuĭ. Fig. Iron. Femeie murdară saŭ nerușinată. Fig. S’a suit scroafa’n copac, s’a boĭerit ghiorlanu și face lux. V. călină.

scroáfă s. f., g.-d. art. scroáfei; pl. scroáfe

scroáfă s. f., g.-d. art. scroáfei; pl. scroáfe

SCROÁFĂ s. (ZOOL.) purcea, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroaică, măscuroaie.

SCROÁFĂ s. v. contrabas.

SCROAFĂ s. (ZOOL.) purcea, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroaică, măscuroaie.

scroafă s. v. CONTRABAS.

scroáfă (-fe), s. f. 1. Femela porcului, poarcă, purcea. – 2. (Arg.) Casă de bani. Lat. scrōfa (Pușcariu 1565; REW 7748), cf. it. scrofa, ngr. σϰρόφα. – Der. scrofiță, s. f. (silvie, Sylvia curruca), în Banat.

scroáfă, scroafe, s.f. – (reg.; muz.) Contrabas. (Trans.). – Lat. scrofa „scroafă” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

scroafă, scroafe s. f. (peior.) femeie nesimțită / lipsită de caracter