puhă¹ i vz puhăi¹

puhă² sf [At: NECULCE, L. 299 / V: (reg) buhă / Pl: ~he / E: pn puha, ucr пуга] (Reg) Bici lung cu care se joacă copiii Si: biciușcă (2), cravașă, gârbaci (1), harapnic (1-2), pil³.

puhă³ sf [At: MARIAN, Î. 199 / Pl: ~he / E: cf buhă] (Trs) 1 Bucată de pânză răsucită, înnodată la un capăt (sau la ambele capete), folosită într-un joc de copii. 2 (Îcs) De-a ~ha Joc de copii în care jucătorii ascund puha³ (1), iar unul dintre ei trebuie s-o găsească.

puhă⁴ sf [At: ȘEZ. V, 120 / E: cf buhă] (Buc; rar) Perucă.

puhă^5[1] sf vz buhă

PÚHĂ, puhe, s. f. (Mold.) Bici lung și gros; Harapnic. Un flăcău cu plete, cu pălărie cît roata carului, învîrtea pe deasupra capului o puhă de cînepă și îndemna doi căluți costelivi. SADOVEANU, O. III 522. Surugiu ager, alerg pămîntul Din puha lungă mereu pocnind. ALECSANDRI, T. 51.

PÚHĂ, puhe, s. f. (Reg.) Bici lung și gros; harapnic. – Ucr. puha, pol. puha.

PUHĂ s.f. (Mold.) Bici lung, gîrbaci,harapnic. Și puné....de-i băté cu puha. NECULCE. L-au golit pînă la brîu și cu pei de bou ce era făcute ca puhile au început a-l bate cîteva ceasuri. H 1771, 97^v. Etimologie: pol. puha, ucr. puga. Cf. z b i c i¹.

puhă f. Mold. 1. biciu de surugiu: din puha lungă mereu pocnind AL.; de-a puha, un fel de joc copilăresc cu o basma înnodată la un căpătâiu. [Pol. PUHA].

púhă f., pl. e (pol. puha, rut. pugá, rudă cu rom. pocnesc, bufnesc, pufnesc). Est. Bicĭușcă cu care se joacă copiiĭ. Bicĭ lung: mîna caiĭ c’o puhă lungă de cînepă (Sadov. Lumea. Bazar, Iașĭ, 9 Nov. 1924, 1, 1). V. harapnic, pil 2.

PÚHĂ s. v. bici, biciușcă.

puhă s. v. BICI. BICIUȘCĂ.

púhă (púhe), s. f. – 1. (Mold.) Biciușcă. – 2. (Trans.) Joc de Ajun. Pol. puha (Cihac, II, 299; Tiktin).

púhă², púhe, s.f. (reg.) bucată de pânză răsucită, înnodată la un capăt (sau la ambele) folosită într-un joc de copii: de-a puha.

púhă³, púhe, s.f. (reg.) perucă.