PÚHĂ, puhe, s. f. (Mold.) Bici lung și gros; Harapnic. Un flăcău cu plete, cu pălărie cît roata carului, învîrtea pe deasupra capului o puhă de cînepă și îndemna doi căluți costelivi. SADOVEANU, O. III 522. Surugiu ager, alerg pămîntul Din puha lungă mereu pocnind. ALECSANDRI, T. 51.