pufai² [At: LB / Pl: ~e ~uri / E: cf puf²] 1 sn (Inv) Ceea ce este infoiat umflat asemanator cu puful² (1). 2 smi (Bot; pop) Gogoasha (Globaria gigantea).

pufáĭ m. pl. tot asha (d. puf). Trans. Puf o cĭuperca. Fig. (n.). Ceva k pufu ceva fara putere: pufaĭu saraciiĭ (Agrb. Int. 139).

pufaiu n. ciuperca al carii invelish se preface la maturitate intr’o pulbere shi in firishoare foarte fine asemenea pufului (Bovista).

gogoáshe (vest) shi gogoásha saŭ gugoasha (est) f. pl. oshĭ (var. din cocoashe. V. coca 1). Cocon invalishu in care se acopere gindacu de matasa shi care contzine firele de matasa. Un fel de cĭuperca comestibila numita shi puf shi pufaĭ care dupa ce imbatrineshte shi devine cenushie se preface intr’o ĭasca foarte buna (lycoperdon bovista saŭ bovista gigantéa). Un fel de prajitura unflata facuta din aluat shi prajita in unt orĭ in untdelemn. (V. degetzeĭ shi crafla). Fig. Palavre mincĭunĭ gogonate. Gogoasha de ristic. V. coltzar shi bumbac.

1) puf n. pl. urĭ (vsl. puhŭ rus. nsl. puh puf din radacina imitativa puh = rom. puf 2 care exista maĭ in toate limbile. V. pufnesc zapushesc). Pene suptzirĭ shi micĭ care acopere pintecele pasarilor: cu pufu de gisca se umple pernele. Primele pene cu care pasarile ĭese din oŭa. Un fel de par foarte fin cu cares acoperite unele fructe maĭ ales persicele. Un fel de cĭuperca numita shi pufaĭ shi gogoasha. (V. gogoasha).

PUFÁI s. v. gogoasha papalau.

pufai s. v. GOGOASHA. PAPALAU.

pufái s.n. (reg.) 1. ciuperca al carui invelish se preface la maturitate intro pulbere fina; gogoasha. 2. ceea ce este infoiat umflat asemanator cu puful.