PRECÓCE adj. invar. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur decât alții de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din fr. précoce, lat. praecox, -cis.

precoce a [At: HELIADE, D. J. 22/24 / V: (înv) ~oace / Pl: (rar) ~oci, ~ / E: fr précoce, lat praecox, -cis] 1 (D. ființe) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală. 2 Care își anticipează, prin anumite manifestări, vârsta. 3 Care este mai matur în comparație cu cei mai mulți de aceeași vârstă. 4 (D. facultăți psihice sau biologice, însușiri, atribute etc. ale oamenilor) Care apare sau se dezvoltă înainte de timpul normal Si: (rar) prematur (10). 5 (D. plante) Care ajunge la maturitate foarte devreme Si: timpuriu, văratic. corectată

PRECÓCE, precoci, -ce, adj. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur în comparație cu cei de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din fr. précoce, lat. praecox, -cis.

PRECÓCE, precoci, -e, adj. 1. (Despre persoane) Care se dezvoltă fizic sau psihic prea devreme, înainte de vîrsta potrivită, care este prea matur pentru vîrsta pe care o are. Sîntem o generație precoce; De aceea nimeni, vai, să nu ne-ațîțe. Căci pe păpuși ne-om răzbuna atroce Și-or curge-n stradă valuri de tărîțe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 38. ♦ (Despre însușiri ale oamenilor) Care apare sau se manifestă prea devreme, înainte de vreme. Simțea cu acel dar de intuiție precoce al copiilor nenorociți că trebuie să tacă, să nu ceară nimic, să ia și el parte la durerile celorlalți. VLAHUȚĂ, O. A. 254. 2. (Despre plante) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu. Soiuri de culturi precoce.

PRECÓCE adj. 1. Copt mai devreme, mai repede; timpuriu. 2. Dezvoltat (fizic sau psihic) mai devreme, înainte de vârsta obișnuită. ♦ Apărut, manifestat de timpuriu. [< fr. précoce, it. precoce, cf. lat. praecox – care se coace mai devreme].

PRECÓCE adj. inv. 1. (despre copii) dezvoltat înainte de vârsta normală. ◊ apărut, manifestat de timpuriu. 2. (despre plante) care ajunge la maturitate foarte devreme; timpuriu, văratic. (< fr. précoce, lat. praecox)

PRECÓCE ~ (~i, ~) (despre ființe sau despre plante) Care se caracterizează printr-o dezvoltare accelerată. Copil ~. Grâu ~. /<fr. précoce, lat. praecox, ~cis

precoce a. 1. copt înainte de timp: fruct precoce; 2. fig. desvoltat înaintea vârstei, sub raportul fizic sau moral: un copil precoce.

*precóce adj., pl. f. tot oce (fr. précoce, it. precóce, d. lat. práe-cox, práe-cocis, d. prae, înainte, și cóquere, a coace). Copt orĭ dezvoltat înainte de timp: fructe precoce, arborĭ precocĭ. Fig. Dezvoltat înainte de etatea obișnuită: copil precoce. V. prematur, tardiv. – P. pl., cp. cu eficace.

precoace a vz precoce

precóce adj. invar

precóce adj. invar.

precoce m. și f., precoci pl. m., -ce f.

+precoace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precoc, 2 sg. precoci, 3 sg. precoace, imperf. 1 precoceam, perf. s. 1 sg. precopsei, 1 pl. precoapserăm, m.m.c.p. 1 pl. precopseserăm; conj. prez. 1 să precoc, 2 să precoci, 3 să precoacă; ger. precocând; part. precopt corectată

PRECÓCE adj. invar. 1. prematur. (O inteligență ~.) 2. v. timpuriu.

PRECOCE adj. 1. prematur. (O înțelepciune ~.) 2. timpuriu, văratic, (rar) precopt, (reg.) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilv. și Ban.) pîrgav, pîrgaviț. (Mere ~.)