prematur ~a [At: FILIMON O. I 114 / A shi: ~matur / Pl: ~i ~e / E: lat praematurus] 14 a av (Care se intampla sau apare) (inainte de vreme ori) prea devreme Si: pretimpuriu (inv) prematural (14) prematurat (14). 56 sm a (Spc) (Copil) nascut inainte de termen. 7 a (Spc; d. pui) Ieshit sau scos din ou mai devreme decat este normal. 89 sm a (Copil) nascut viu cu o greutate sub 2500 g indiferent de durata sarcinii. 10 a (Rar) Precoce (4).

PREMATÚR A prematuri e adj. Care se intimpla inainte de vreme; prea devreme. Progresele medicinei shi igienei... au micshorat mortalitatea prematura mai ales cea infantila. MARINESCU P. A. 83. Accentuat shi: premátur.

PREMATÚR A adj. Facut prea devreme; intamplat inainte de vreme. // s.m. shi f. Copil nascut prea devreme; imatur. [< lat. praematurus cf. fr. prémature].

PREMATÚR A I. adj. care apare inainte de vreme. II. adj. s. m. (copil) nascut inainte de termen. (< lat. praematurus fr. prémature)

PREMATÚR ~a (~i ~e) 1) shi adverbial Care are loc (cu mult) inainte de vreme; care se manifesta (prea) devreme. Moarte ~a. A muri ~. 3) shi substantival (despre copii) Care este nascut inainte de termen. /<lat. praematurus

prematur a. 1. fig. care vine inainte de timp: moarte prematura; 2. anuntzat prea din vreme: shtire prematura; 3 prea precoce: intzelepciune prematura.

*prematúr a adj. (lat. praematúrus. V. matur). Care vine orĭ se face prea devreme: moarte informatziune intreprindere prematura. Adv. Prea devreme: a muri prematur.

+prematur² adv. (decedat ~)

prematúr adj. m. s. m. pl. prematúri; adj. f. prematúra pl. prematúre

prematúr adj. m. s. m. pl. prematúri; f. sg. prematúra pl. prematúre

prematur

prematur.

PREMATÚR adj. 1. imatur. (Un copil ~.) 2. pretimpuriu (inv.) prematural prematurat. (Un fenomen ~.) 3. v. precoce.

PREMATUR adj. 1. pretimpuriu (inv.) prematural prematurat. (Un fenomen ~.) 2. precoce. (O intzelepciune ~.)