POSPÁI s. n. (Pop.) Pulbere fina de faina care se formeaza in timpul macinatului shi care acopera peretzii shi obiectele din moara; p. gener. pulbere alba strat subtzire care acopera ceva. ♦ Fig. Superficialitate aparentza (in ceea ce face cineva). Din ngr. paspáli sb. paspalj.

pospai sn [At: PANN H. 8 / V: (reg) pas~ pashpai ~pai ~poi pospul sm pus~ / Pl: ~e / E: bg паспал cf srb paspalj] 1 Pulbere de faina produsa in timpul macinatului care se depune pe peretzi shi pe toate obiectele din moara Si: (reg) colb ometitza pielm praf pulbere. 2 (Reg; if pospul) Lamura a fainii. 3 (Pgn; udp „de” sau de determinantzi in genitiv) Pulbere alba strat subtzire shi afanat mai ales de zapada care acopera ceva. 4 Invelish subtzire superficial. 5 (Fig) Element superficial de invatzatura cultura civilizatzie etc. asimilat. 6 (Reg) Pleava care ramane dupa ce se vantura graul. 7 (Reg) Planta nedefinita mai indeaproape.

POSPÁI s. n. Pulbere fina de faina care se formeaza in timpul macinatului shi care se depune pe peretzi shi pe toate obiectele din moara; p. gener. pulbere alba strat subtzire (mai ales de zapada) care acopera un obiect. ♦ Fig. Superficialitate spoiala (dovedite in efectuarea unei munci). Din ngr. paspáli scr. paspalj.

POSPÁI s. n. 1. Pulbere fina de faina produsa in timpul macinatului shi care se depune pe peretzi shi pe toate obiectele din moara; p. ext. pulbere alba. A nins ushor parca ar fi curs putzintel pospai de zahar. SADOVEANU V. F. 129. 2. Strat subtzire care acopera un obiect. Cel dintii omat moale sta pe bradetul neclintit deasupra shi pe carari era numai un pospai subtzire. SADOVEANU O. A. II 160. Deo saptamina pospaiul subtzire de zapada se topea inghetza iar se dezmortzea la amiazi. C. PETRESCU O. P. II 9. Domnul director nu ne ingaduia sa raminem de prinz in shcoala sa ne mincam la caldurica codrul de piine cu magiun ori un pospai de unt. I. BOTEZ SHC. 45. ◊ Fig. De o parte shi de alta a drumului sashtern holdele scaldate in pospaiul lunii. MIRONESCU S. A. 70.

POSPÁI n. 1) Pulbere de faina care se depune in timpul macinatului pe obiectele din jur. 2) Strat subtzire (de ceva) care acopera un obiect. 3) v. POSPAIALA. /<ngr. pospáli sb. pospalj

pospáĭ n. pl. urĭ (ngr. paspáli vgr. paspále pospaĭ [de unde shi bg. paspal sirb. paspalj] supt infl. luĭ pospaĭesc apoĭ ceh. posypka nisip colb sh. a. V. nisip). Praf suptzire care se depune in toate partzile in moara: moraru e plin de pospaĭ. Fig. Ceva prea putzin prea suptzire: un pospaĭ de mincare de invatzatura. SHi pospóĭ n. pl. tot urĭ. V. ometitza pĭelm sperla.

paspai sn vz pospai

pashpai sn vz pospai

pospai¹ sn vz pospai

pospoi¹ sn vz pospai¹

pospoi² v vz pospai²

puspai sn vz pospai

pospaiu n. 1. praf subtzire ce iese la macinatul fainei shi care se depune in toate partzile prin moara; 2. prin analogie: pospaiu de placinte; 3. ceva ushor subtzire mancare putzina. [Macedorom. paspala = gr. mod. PASPÁLI praf de faina].

pospái (pop.) s. n.

pospái s. n.

pospai

POSPÁI s. (reg.) ometitza (prin Ban.) shtiup. (~ de faina la moara.)

POSPÁI s. v. piscoaie vrana.

POSPAI s. (reg.) ometitza (prin Ban.) shtiup. (~ de faina la moara.)

pospai s. v. PISCOAIE. VRANA.

pospái (iuri) s. n. 1. Praf (de faina). 2. Aparentza lustru. Mr. paspalu megl. paspal’. Gr. shi ngr. παστάλη (Miklosich Etym. Wb. 233; Vasmer Gr. 112; Scriban) cf. sb. cr. paspalj paspalja. Der. din sb. posypati „a stropi” (Cihac II 213; Tiktin) din sb. (Candrea) sau din bg. paspali (Conev 87) pare mai indoielnica. Der. pospai vb. (a acoperi superficial a presara; a straluci la suprafatza a se preface) in care ar putea sa fi intervenit sl. posypati posypają „a presara”; pospaiala s. f. (lustru).