pospáĭ n. pl. urĭ (ngr. paspáli vgr. paspále pospaĭ [de unde shi bg. paspal sirb. paspalj] supt infl. luĭ pospaĭesc apoĭ ceh. posypka nisip colb sh. a. V. nisip). Praf suptzire care se depune in toate partzile in moara: moraru e plin de pospaĭ. Fig. Ceva prea putzin prea suptzire: un pospaĭ de mincare de invatzatura. SHi pospóĭ n. pl. tot urĭ. V. ometitza pĭelm sperla.