PLAYBOY playboy s. m. Tanar elegant cu fizic placut care are succes la femei shi duce o viatza ushoara. [Pr.: pléĭboi] Cuv. engl.

playboy smi [At: DN³ / P: pleiboi / E: eg playboy] (Agm) Barbat care duce o viatza de distractzii in localuri de noapte in societate etc. shi care are succes la femei.

PLAYBOY s. m. Tanar elegant cu fizic placut care are succes la femei shi duce o viatza ushoara. [Pr.: pléiboi] Cuv. engl.

PLAYBOY s.m. (Anglicism) Persoana care duce o viatza de distractzii in localuri de noapte in societate etc. [Pron. pleibói pl. playboys. / < engl. playboy].

PLAYBOY [PLÉIBOI] s. m. tanar bogat elegant shi cu fizic placut cu succes la femei care duce o viatza de distractzii in localuri de noapte in societate etc. (< engl. playboy)

playboy s. m. adj. Tanar bogat careshi petrece viatza in distractzii ◊ „Academicienii par deseori shomeri shi playboysi miliardari.” Cont. 25 VI 71 p. 6. ◊ „Florin Piersic a pus toata nestinsa lui stralucire exterioara impotriva incapatzanarii unora sub infatzisharea de «playboy».” R.l. 17 I 75 p. 2. ◊ „Templer Kojak Columbo erau convocatzi saptamanal sa perforeze enigma. Fiecare o facea in felul sau: unul in stil playboy flegmatic altul in stil bonom populist altul in stil nonshalantintelectual.” Cont. 23 VI 78 p. 9; v. R.lit. 14 XI 74 p. 24 [pron. pléiboi] (din engl. americ. playboy cf. fr. playboy; PR 1960; D. Am.; DN3 DEXS)

PLAYBOY [pr.: pléiboi] m. Tanar cu fizic placut elegant care are succes la femei ducand o viatza ushoara. /Cuv. engl.

!playboy (engl.) [pron. pleĭboĭ] s. m. art. playboyul [pron. pleĭboĭul]; pl. playboy (rar) art. playboyi [pron. pleĭboiĭ]

playboy (angl.) [pron. pléĭboĭ] s. m. art. playboyul; pl. playboy art. playboyi