opțiuni
  • info

13 definiții pentru pisăgi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISĂGÍ, pisăgesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pisa. – Din pisa.

pisăgi vt [At: CARAGIALE, O. II, 88 / V: (rar) ~sogi / Pzi: ~gesc / E: pisa] (Fam) 1-7 A pisa (1-2, 5-7,12,14). 8 (Fig) A nimici. 9 (Fig) A învăța mult, repetând mereu Si: a buchisi, a toci.

PISĂGÍ, pisăgesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A pisa. – Din pisa.

PISĂGÍ, pisăgesc, vb. IV. Tranz. 1. A pisa (1). Se aud în salon bufnituri înfundate, parc-ar pisăgi cineva ceva pe o masă. CARAGIALE, O. II 263. 2. A pisa (2). (Cu pronunțare regională) Moldovenii îi urmăreau și-i chisăgeau [pe turci], de nu mai știau pe unde se află. ISPIRESCU, la TDRG.

A PISĂGÍ ~ésc tranz. v. A PISĂLOGI. /a pisa

pisăgì v. 1. a pisa bine; 2. fam. a muia oasele cuiva. [Derivat analogic din pisà (cf. ciomăgì)].

pisogi v vz pisăgi

chesăgésc, V. pisăgesc.

pisăgésc v. tr. (d. pisez, format cam ca bătucesc, clipocesc). Sud. Sfărîm, făcăluesc, zdrobesc (cartof, fasole ș. a.) orĭ și „pisez mult timp”. Fig. Bat, trag o bătaĭe (în est chisolesc). Bat capu, plictisesc. – Forma chisăgesc orĭ chesăgesc (P. P. Sud), trag bătaĭe, n’are, probabil, nicĭ o legătură cu chesăgiŭ, cum crede Acat. În Ban. Trans. și pisăzez, pisezez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pisăgí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisăgésc, imperf. 3 sg. pisăgeá; conj. prez. 3 să pisăgeáscă

pisăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisăgésc, imperf. 3 sg. pisăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pisăgeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PISĂGÍ vb. v. bate, bătători, bătuci, îndesa, mărunți, pisa, presa, sfărâma, zdrobi.

pisăgi vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. ÎNDESA. MĂRUNȚI. PISA. PRESA. SFĂRÎMA. ZDROBI.

Intrare: pisăgi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pisăgi
  • pisăgire
  • pisăgit
  • pisăgitu‑
  • pisăgind
  • pisăgindu‑
 singular plural
  • pisăgește
  • pisăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pisăgesc
 (să)
  • pisăgesc
  • pisăgeam
  • pisăgii
  • pisăgisem
a II-a (tu)
  • pisăgești
 (să)
  • pisăgești
  • pisăgeai
  • pisăgiși
  • pisăgiseși
a III-a (el, ea)
  • pisăgește
 (să)
  • pisăgească
  • pisăgea
  • pisăgi
  • pisăgise
plural I (noi)
  • pisăgim
 (să)
  • pisăgim
  • pisăgeam
  • pisăgirăm
  • pisăgiserăm
  • pisăgisem
a II-a (voi)
  • pisăgiți
 (să)
  • pisăgiți
  • pisăgeați
  • pisăgirăți
  • pisăgiserăți
  • pisăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • pisăgesc
 (să)
  • pisăgească
  • pisăgeau
  • pisăgiră
  • pisăgiseră
pisogi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pisăgi, pisăgescverb

  • 1. rar Pisa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pisa
    • format_quote Se aud în salon bufnituri înfundate, parc-ar pisăgi cineva ceva pe o masă. CARAGIALE, O. II 263. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Moldovenii îi urmăreau și-i chisăgeau [pe turci], de nu mai știau pe unde se află. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • pisa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.