opțiuni
  • info

17 definiții pentru perciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERCIÚNE, perciuni, s. m. Fiecare dintre cele două șuvițe de păr (adesea lăsate lungi și răsucite) care se prelungesc lateral pe obraz, lângă urechi, de la tâmple în jos (la bărbați). ♦ (Rar) Favorit. ♦ (Rar) Smoc de păr de pe fruntea cailor. [Var.: perciún s. m.] – Din tc. perçem.

PERCIÚNE, perciuni, s. m. Fiecare dintre cele două șuvițe de păr (adesea lăsate lungi și răsucite) care se prelungesc lateral pe obraz, lângă urechi, de la tâmple în jos (la bărbați). ♦ (Rar) Favorit. ♦ (Rar) Smoc de păr de pe fruntea cailor. [Var.: perciún s. m.] – Din tc. perçem.

perciune sm [At: CIHAC, II, 251 / V: perciun, (reg) părciun, ~cion / Pl: ~ni / E: tc perçem] (Mpl) 1 Fiecare dintre cele două șuvițe de păr, lăsate lungi și răsucite, care încadrează obrazul, lângă urechi, de la tâmple în jos Si: (rar) percică (5). 2 (Rar) Favorit. 3 (Rar) Buclă de păr Si: cârlionț. 4 (Rar; îf perciun) Percică (4). 5 (Pan; reg; lpl) Așchii subțiri și răsucite care cad de la gealău Si: (reg) geluiri.

PERCIÚNE, perciuni, s. m. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două șuvițe de păr (uneori lăsate lungi și răsucite) care se prelungesc lateral pe obraz, lîngă urechi, mai jos de tîmple. Mă supărasem că-mi răsucise puțin perciunii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 194. De cînd ai lăsat să-ți crească perciuni și de cînd porți caftan? EMINESCU, N. 78. Perciunii mi se făcuse măciucă. ALECSANDRI, T. 22.

PERCIÚNE ~i m. 1) Șuviță de păr (la bărbați) care acoperă tâmpla și care se prelungește în jos pe obraz. 2) Barbă care crește de o parte și de alta a feței, de la tâmplă până la bărbie; favorit. 3) rar Șuviță de păr care acoperă fruntea unui cal; percică. /<turc. perçem

perciune m. (mai ales la pl.) bucle de păr, și în special ce poartă evreii bigoți d’alungul obrajilor. [Turc. PERČEM].

PERCIÚN s. m. v. perciune.

PERCIÚN s. m. v. perciune.

părciun[1] sm vz perciune corectată

  1. În original, greșit accentuat: părciun — LauraGellner

percion sm vz perciune

perciun sm vz perciune

periciun[1] sm vz perciune

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

percĭún m. (turc. [d. pers.] perčem; ngr. pertsés, alb. perčé, perčeme, bg. perčim. V. percică). Pl. Cĭufurĭ de păr pe care Jidaniĭ habotnicĭ le poartă la urechĭ lîngă tîmple.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

perciúne s. m., pl. perciúni

perciúne s. m., pl. perciúni

perciun, -ni.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERCIÚNI s. pl. v. favoriți.

perciuni s. pl. v. FAVORIȚI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

perciúne (perciúni), s. m. – 1. Favorit. – 2. Un fel de favoriți tipici pentru anumiți evrei. – Var. perciun. Mr. percea „cosiță”. Tc. (per.) perçem (Loebel 75; Miklosich, Et. Wb., 241a; Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1629), cf. ngr. περτζές, alb. percé, bg. percem, sb., bg., cr., slov. percin. Der. din bg. (Conev 86) este improbabilă. – Der. percică, s. f. (smoc), cu schimb de suf.; perciunat (var. perciunos), adj. (cu perciune; evreu); (îm)perciuna, vb. (Mold., a îndoi un cui după ce a străpuns o scîndură pentru a-l fixa mai bine).

Intrare: perciune
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perciune
  • perciunele
plural
  • perciuni
  • perciunii
genitiv-dativ singular
  • perciune
  • perciunelui
plural
  • perciuni
  • perciunilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perciun
  • perciunul
  • perciunu‑
plural
  • perciuni
  • perciunii
genitiv-dativ singular
  • perciun
  • perciunului
plural
  • perciuni
  • perciunilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părciun
  • părciunul
  • părciunu‑
plural
  • părciuni
  • părciunii
genitiv-dativ singular
  • părciun
  • părciunului
plural
  • părciuni
  • părciunilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percion
  • percionul
  • percionu‑
plural
  • percioni
  • percionii
genitiv-dativ singular
  • percion
  • percionului
plural
  • percioni
  • percionilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • periciun
  • periciunul
  • periciunu‑
plural
  • periciuni
  • periciunii
genitiv-dativ singular
  • periciun
  • periciunului
plural
  • periciuni
  • periciunilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

perciune, perciunisubstantiv masculin

  • 1. Fiecare dintre cele două șuvițe de păr (adesea lăsate lungi și răsucite) care se prelungesc lateral pe obraz, lângă urechi, de la tâmple în jos (la bărbați). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Mă supărasem că-mi răsucise puțin perciunii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 194. DLRLC
    • format_quote De cînd ai lăsat să-ți crească perciuni și de cînd porți caftan? EMINESCU, N. 78. DLRLC
    • format_quote Perciunii mi se făcuse măciucă. ALECSANDRI, T. 22. DLRLC
    • 1.1. rar Barbă care crește de o parte și de alta a feței, de la tâmplă până la bărbie. DEX '09 DEX '98 NODEX
      sinonime: favorit
    • 1.2. rar Smoc de păr de pe fruntea cailor. DEX '09 DEX '98 NODEX
      sinonime: percică
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.