percică sf [At: ALECSANDRI, P. P. 333 / V: ~ciucă, ~rici~ / Pl: ~ici / E: tc pürçek cf păr¹] 1 (Mol) Cârlionț la oameni Si: percea (1). 2 Moț¹ de pe frunte Si: percea (2). 3 Coadă făcută prin împletirea părului Si: percea (3). 4 (Reg; rar) Smoc de păr de pe cap la cai Si: percea (4), perciune (4). 5 (Rar) Perciune (1). 6 (Bot; reg; îc) ~ca-fetei Părul-fetei (Adianthum capillus-Veneris).

PERCÍCĂ, percele, s. f. (Mold.) Zuluf de păr lăsat pe frunte; cîrlionț. Smulge 3 fire de păr din percica ta. La TDRG. Ilenuțo de la Piatra, Cu percica retezată, Ce-ai fermecat lumea toată. ALECSANDRI, P. P. 333.

PERCÍCĂ ~éle f. reg. 1) Smoc de păr lăsat puțin pe frunte; moț. 2) Șuviță de păr care acoperă fruntea unui cal; perciune. /<turc. pürçek

percică f. coama de pe fruntea calului. [Cf. perciune].

percícă f., pl. ele (din *percea, alb. perčé. V. percĭun). Mold. Pop. Pl. Gîțe, coade de păr împletit.

percea¹ sf [At: ALR II/I, 7/514 / Pl: ~cele / E: percică css] 1-4 Percică (1-4). 5 (Rar) Perciune.

percea² [At: CV 1950, nr. 3, 36 / Pzi: ~cez / E: nct] (Mun) 1-2 vtr A (se) păta (1-2). 3-4 vtr A (se) murdări. 5-6 vtr A (se) împestrița. 7 vt A-i face cuiva vânătăi prin lovire. 8 vt (Pex) A bate pe cineva. 9 vr (D. femei) A se farda în mod exagerat.

perciucă sf vz percică

pericică sf vz percică

percícă (reg.) s. f., g.-d. art. percélei; pl. percéle, art. percélele

percícă s. f., g.-d. art. percélei; pl. percéle

PERCICA-FÉTEI s. v. părul-fetei.

percica-fetei s. v. PĂRUL-FETEI.

percícă, percéle, s.f. (reg.) 1. cârlionț, moț (pe frunte); smoc de păr pe fruntea cailor. 2. coadă făcută prin împletirea părului.

perceá, percéz, vb. I (reg.) 1. a (se) păta, a (se) murdări; a (se) împestrița. 2. (refl.; despre femei) a se farda exagerat.

pericícă s.f. (reg.) 1. puricăriță (v.). 2. iarbă-roșie.