patriarh sm [At: CORESI EV. 224 / P: ~triarh / V: (irg) ~rc (Pl: ~rci ~ierci) (reg) ~aj (Pl: ~ieji) / S shi: ~rch / Pl: ~i (irg) ~rshi (inv) ~ierhi (reg) ~iershi / E: slv патриꙝръхъ ngr πατριάρχος] 1 Fiecare dintre stramoshii mitici ai omenirii infatzishatzi in Biblie k shefi ereditari spirituali shi politici ai unor mari familii gentilice ebraice. 2 (Pex) Personaj venerabil din Biblie. 3 SHef de familie in faza superioara a oranduirii gentilice. 4 (Pex) Batran venerabil cu numeroshi descendentzi. 56 (Fig) Intemeietor (din vechime sau) in varsta al unei doctrine al unei conceptzii etc. 78 (Fig) (Indrumator sau) initziator in varsta shi cu foarte mare experientza intrun domeniu spiritual. 9 Cel mai inalt rang in ierarhia unora dintre bisericile ortodoxe sau eterodoxe autocefale. 10 Persoana care detzine rangul de patriarh (9). corectata

PATRIÁRH patriarhi s. m. 1. Cleric care detzine cea mai inalta treapta in ierarhia bisericii creshtine ortodoxe dintro tzara sau altadata din mai multe tzaii; sheful unei patriarhii. Mitropolitzii la inscaunarea lor luase drept obicei a cere shi incuviintzarea patriarhului de Constantinopol. NEGRUZZI S. I 241. 2. Barbat mai in virsta cu rol de shef al familiei in societatea gentilica. ♦ Fig. Batrin venerabil cu numeroshi descendentzi. Fiecare privindul gindea cu jind la viatza acestui patriarh asha de iubit shi ocrotit de fii shi de nepotzi. ANGHEL PR. 62. [Leul] infrint de greutatea unor ani de patriarh.. Safunda in maiestatea mortzii sale de monarh. MACEDONSKI O. I 118. 3. (In Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducatori (spirituali shi politici) ai poporului evreu predecesori ai lui Moise. Patriarhul Abraham. Patriarhul Iacob. ▭ Numele patriarhilor sau intilnit cu meditarea shi tzinerea mea de minte. GALACTION O. I 12. Chipul lui grav cu barba de patriarh mia aparut deodata in minte. BART S. M. 43.

PATRIÁRH ~i m. 1) (folosit shi k titlu pe langa numele respectiv) Slujitor al cultului avand cel mai inalt grad in ierarhia bisericii ortodoxe autocefale. 2) Cap al bisericii ortodoxe intro tzara. 3) Barbatul cel mai in varsta al unei familii din societatea gentilica. 4) Capetenie a unei gintzi. 5) fig. Persoana in etate cu multe merite shi cu multzi discipoli intrun domeniu de activitate. [Sil. triarh] /<sl. patrijarhu ngr. patriárhis

patriarh m. 1. nume dat mai multor personaje sfinte in VechiulTestament a caror vieatza fu foarte lunga; 2. titlul capului Bisericii ortodoxe; 3. fig. batran respectabil care traieshte in mijlocul unei familii numeroase.

patriárh m. (mgr. patriárhis vgr. árhes d. patér tata shi arhé domnie; vsl. patriĭarhŭ. Pl. vechĭ era arshĭ). In vechiŭ Testament nume dat primilor shefĭ aĭ familiiĭ. Fig. Batrin venerabil inconjurat de o numeroasa familie. Titlu dat altadata unor episcopĭ fruntashĭ catolicĭ shi chear azĭ unora: patriarhu din Lisbona. Titlu dat shefilor bisericiĭ ortodoxe shi ale altor comunitatzĭ creshtineshtĭ. Dupa Geneza de la crearea lumiĭ pina la diluviŭ aŭ fost zece patriarhĭ dintre care principaliĭ aŭ fost: Adam Sit Enos Matusalem shi Noe. Eĭ credeaŭ in unitatea luĭ Dumnezeŭ in crearea lumiĭ in caderea omuluĭ in venirea Mintuitoruluĭ shi observaŭ principalele poruncĭ ale Decaloguluĭ. Patriarhiĭ shefĭ aĭ bisericiĭ ortodoxe is cincĭ: unu la Constantinopole (cel maĭ insemnat) shi cite unu la Efes Antiohia Ĭerusalim shi Alexandria. Astazĭ aŭ shi Romaniĭ un patriarh in Bucureshtĭ Sirbiĭ unu la Carlovitz shi Armeniĭ unu la Constantinopole. V. preut.

expatriarh sm [At: EMINESCU O. XIV 151 / S shi: (inv) exp~ / Pl: ~i / E: ex + patriarh] Fost patriarh.

patriaj sm vz patriarh

patriarc sm vz patriarh

patriárh (patriarh) s. m. pl. patriárhi

patriárh s. m. (sil. triarh) pl. patriárhi

patriah hi.

patriárh (patriárhi) s. m. 1. SHeful bisericii ortodoxe. 2. Personaj venerabil din Biblie. Mr. patriarhu. Mgr. πατριάρχης (Murnu 43) partzial prin intermediul sl. patrijarchŭ (cf. Vasmer Gr. 113). Der. patriarhie s. f. (functzie de patriarh; catedrala patriarhala) din mgr. πατριαρχεία cf. sl. patrijarchia; patriarhal adj. din fr. patriarcal; patriarhalitate s. f. (aspect patriarhal); patriarshesc adj. (inv. de patriarh).

patriárh patriarhi shi (inv.) patrierhi s. m. 1. Cel mai inalt grad in ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe (sau eterodoxe) autocefale; persoana care detzine acest rang. ◊ Patriarh ecumenic = titlul patriarhului de la Constantinopol. ◊ Patriarhul Bis. Ortodoxe Romane = intaiulstatator intre ierarhii Bis. Ortodoxe Romane. Poarta k semn distinctiv doua engolpioane shi o cruce culion shi camilafca alba cu cruce. 2. (In Vechiul Testament) Titlu dat lui Avraam Isac shi Iacov precum shi celor 12 fii ai lui Iacov k parintzi ai semintziilor descendente din aceshtia conducatori spirituali shi politici predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. ♦ Batran venerabil cu numeroshi descendentzi. [Var.: patriárc s. m.] Din sl. patrijarhŭ gr. patriarhis.

PATRIÁRH (< ngr. sl.; {s} gr. patriarkhes „shef de familie”) s. m. 1. SHef de familie in faza superioara a comunitatzii gentilice (patriarhatul). ♦ Fig. Batran venerabil. ♦ Fig. Persoana in varsta cu multa experientza intrun domeniu spiritual. ◊ Patriarhii biblici = (in „Vechiul Testament”) SHefi ai unor mari familii gentilice shi conducatori ereditari ai poporului evreu inainte de Moise (Avraam Isac shi Iacov precum shi cei 12 fii ai lui Iacov). 2. Cel mai mare rang in ierarhia unora dintre bisericile ortodoxe autocefale. ◊ P. ecumenic = titlul patriarhului de la Constantinopol. ♦ Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane = intaiul statator intre ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane avand k semn distinctiv doua engolpioane o cruce culion camilafca cu cruce shi veshminte albe. Patriarhii Bisericii Ortodoxe Romane: Miron Cristea (19251939) Nicodim Munteanu (19391948) Iustinian Marina (19481977) Iustin Moisescu (19771986) Teoctist Arapashu (19862007) Daniel Ciobotea (din 2007). ♦ Titlu onorific al unor episcopi catolici (ex. din Lisabona Roma Venetzia Ierusalim) shi al conducatorilor Bisericilor Copta Ethiopiana Armeana etc.