parcea sf [At: ANTIPA, P. 237 / V: (înv) părcea^[1] / Pl: ~ele / E: tc parça] 1 (Îvp) Bucată mică din ceva. 2 (Reg) Parcelă (1). 3 (Înv) Pachet compus dintr-un număr de obiecte de același fel strânse împreună pentru a forma, la vânzare, o unitate Vz testea. 4 (Pes; rar) Carmac. corectată

PARCEÁ, parcele, s. f. Unealtă de pescuit, constînd dintr-un șir de mai multe cîrlige.

parceà f. 1. bucată: urechile mele vedea-v’aș parcele POP.; 2. bucată de stofă și în special, vorbind de șaluri, grosimea lânei și a mătăsii: o parcea are șase fire. [Turc. PARČA, bucată tăiată].

parceá f., pl. ele (turc. [d. pers.] parça [dim. d. paré. V. para]; sîrb. bg. parče; rus. parča, postav brodat cu aur și argint. V. harcea-parcea, parlagiŭ). Bucată, bucățică de stofă, de hîrtie ș. a.; bucată (ca măsură de stofe). Legătură, fascicul: cîte patru brîĭe la o parcea. – În Serbia părcea.

părcea sf vz parcea

părceá, V. parcea.

parceá (unealtă de pescuit) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle, art. parcélele

parceá (pisc.) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle

PARCEÁ s. v. carmac, lot, parcelă.

parcea s. v. CARMAC. LOT. PARCELĂ.

parceá (parcéle), s. f. – Parte, piesă, bucată. – Mr. părcea. Tc. parça (Șeineanu, II, 284; Lokotsch 1628; Tiktin; Pascu, Beiträge, 19), cf. ngr. παρτσᾶς, sb., bg. parča. Der. din lat. particella (Candrea-Dens., 1340), nu e posibilă.

parceá, parcéle, s.f. (înv. și reg.) 1. bucată mai mică de ceva; parcelă. 2. legătură, pachet; testea. 3. unealtă de pescuit fără nadă, alcătuită dintr-un șir de cârlige mari; carmac.