opțiuni
  • info

8 definiții pentru ostăși

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTĂȘÍ, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.

OSTĂȘÍ, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.

ostăși vi [At: LB / Pzi: ~șesc / E: ostaș] (Înv) 1 A se afla în serviciul militar. 2 A duce viață de ostaș. 3 (Pex) A lupta.

OSTĂȘÍ, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A fi în serviciul militar, a face armata, a sluji în oaste; a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. Lumea pierduse pînă și aducerea-aminte a unui popor ce ostășise atitea veacuri. BĂLCESCU, O. I 11.

A OSTĂȘÍ ~ésc intranz. înv. A fi ostaș; a face armata; a cătăni. /Din ostaș

ostășì v. a servi ca ostaș, a se lupta: un popor ce ostășise atâtea veacuri BĂLC.

2) ostășésc v. intr. (d. ostaș). Funcționez ca ostaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ostășí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășésc, imperf. 3 sg. ostășeá; conj. prez. 3 să ostășeáscă

ostășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășésc, imperf. 3 sg. ostășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ostășeáscă

Intrare: ostăși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostăși
  • ostășire
  • ostășit
  • ostășitu‑
  • ostășind
  • ostășindu‑
 singular plural
  • ostășește
  • ostășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostășesc
 (să)
  • ostășesc
  • ostășeam
  • ostășii
  • ostășisem
a II-a (tu)
  • ostășești
 (să)
  • ostășești
  • ostășeai
  • ostășiși
  • ostășiseși
a III-a (el, ea)
  • ostășește
 (să)
  • ostășească
  • ostășea
  • ostăși
  • ostășise
plural I (noi)
  • ostășim
 (să)
  • ostășim
  • ostășeam
  • ostășirăm
  • ostășiserăm
  • ostășisem
a II-a (voi)
  • ostășiți
 (să)
  • ostășiți
  • ostășeați
  • ostășirăți
  • ostășiserăți
  • ostășiseți
a III-a (ei, ele)
  • ostășesc
 (să)
  • ostășească
  • ostășeau
  • ostășiră
  • ostășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostăși, ostășescverb

  • 1. învechit A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cătăni
    • 1.1. prin extensiune A se război. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: război
      • format_quote Lumea pierduse pînă și aducerea-aminte a unui popor ce ostășise atîtea veacuri. BĂLCESCU, O. I 11. DLRLC
etimologie:
  • ostaș DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.