12 definiții pentru cătăni

din care

Explicative DEX

CĂTĂNÍ, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a încorpora, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

CĂTĂNÍ, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a încorpora, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

cătăní [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XII / V: ~tuní / Pzi: ~nésc / E: cătană] (Reg) 1 vi A face serviciul militar. 2 vt A lua în armată Si: a încorpora, a înrola. 3 vr A intra în armată. 4 vr (Fig) A se îmbăta.

CĂTĂNÍ, cătănesc, vb. IV. (Regional) 1. Intranz A face serviciul militar, a face armata, a fi soldat. (Glumeț) Cătănire-aș, cătăni, Numai pușca de n-ar fi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. 2. Tranz. A lua în armată, a înrola. Foicica de bujori, Vai de mama cu feciori! Necăjește pînă-i crește, împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124.

CĂTĂNÍ, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

A CĂTĂNÍ ~ésc pop. 1. intranz. A face serviciul militar; a face cătănie. 2. tranz. A înscrie în efectivul armatei. /Din cătană

cătănì v. Tr. 1. a înrola într’un regiment: cari cătănesc feciorii POP.; 2. a servi ca cătană: de când badea cătănește POP.

2) cătănésc v. intr. Vechĭ. Azĭ Fam. Sînt catană: treĭ anĭ am cătănit. V. tr. Fac soldat.

Ortografice DOOM

cătăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănésc, imperf. 3 sg. cătăneá; conj. prez. 3 să cătăneáscă

cătăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănésc, imperf. 3 sg. cătăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cătăneáscă

Relaționale

CĂTĂNÍ vb. v. încorpora, înrola, recruta.

cătăni vb. v. ÎNCORPORA. ÎNROLA. RECRUTA.

Jargon

cătăní, vb. intranz. – v. cătuni.

Intrare: cătăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cătăni
  • cătănire
  • cătănit
  • cătănitu‑
  • cătănind
  • cătănindu‑
singular plural
  • cătănește
  • cătăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cătănesc
(să)
  • cătănesc
  • cătăneam
  • cătănii
  • cătănisem
a II-a (tu)
  • cătănești
(să)
  • cătănești
  • cătăneai
  • cătăniși
  • cătăniseși
a III-a (el, ea)
  • cătănește
(să)
  • cătănească
  • cătănea
  • cătăni
  • cătănise
plural I (noi)
  • cătănim
(să)
  • cătănim
  • cătăneam
  • cătănirăm
  • cătăniserăm
  • cătănisem
a II-a (voi)
  • cătăniți
(să)
  • cătăniți
  • cătăneați
  • cătănirăți
  • cătăniserăți
  • cătăniseți
a III-a (ei, ele)
  • cătănesc
(să)
  • cătănească
  • cătăneau
  • cătăni
  • cătăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cătăni, cătănescverb

regional
  • 1. intranzitiv A face serviciul militar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote glumeț Cătănire-aș, cătăni, Numai pușca de n-ar fi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303.
  • 2. tranzitiv A lua în armată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Foicică de bujori, Vai de mama cu feciori! Necăjește pînă-i crește, împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124. DLRLC
    • 2.1. reflexiv A intra în armată, a se face cătană. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • cătană DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.