5 definiții pentru ocurge
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCÚRGE, pers. 3 ocúrge, vb. III. Intranz. (Înv.) A se întâmpla, a surveni. – Din lat. occurrere (după curge).
OCÚRGE, pers. 3 ocúrge, vb. III. Intranz. (Înv.) A se întâmpla, a surveni. – Din lat. occurrere (după curge).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ocurge vi [At: HASDEU, I. C. I, 50 / V: (îrg) ~re / S și: occu~ / Pzi: 3: ocurge / E: lat occurrere] (Ltî) A se întâmpla. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocure v vz ocurge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocúrge (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. ocúrge; part. ocúrs
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocúrge vb., ind. prez. 3 sg. ocúrge
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ocurge
| verb (V622) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
ocure
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ocurgeverb
etimologie:
- occurrere (după curge). DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.