opțiuni
  • info

18 definiții pentru năboi (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. sb. naboj.

năboi1 sn [At: N. COSTIN, L. 54 / V: na~, ne~ / Pl: ~uri, ~oaie / E: cf srb naboj] 1 (Îrg) Puhoi provocat de umflarea apelor primăvara. 2 (Mun) Ceată. 3 (Rar) Lipsă de aer.

năboi2 sn [At: DLR / Pl: ~oaie / E: cf naboinic] (Reg) Pană de lemn groasă și mare, cu care se despică butucii.

NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. scr. naboj.

NĂBÓI1, năboaie, s. n. (Învechit și regional) Curent puternic născut prin umflarea, primăvara, a apelor și care duce cu sine sloiuri de gheață și zăpadă. (Fig.) Un năboi de povești... s-a revărsat în cîmpia literaturii romînești. GALACTION, O. I 30.

NĂBÓI ~uri n. înv. Curs vijelios de apă, format în urma ploilor mari sau a topirii zăpezii; puhoi; torent; șuvoi. /cf. sb. naboj

NĂBOI s. n. (Mold.) Șuvoi, puhoi, torent. Mulțimea cuvintelor ceale ca păcura izvorîtoare și ca naboiul pe toate șesurile. CANTEMIR, IST. Toți de năboiul potopului celui mare au perit. NCL I, 13. ◊ Fig. Năboiul cuvintelor să-i abat. CANTEMIR, IST. Etimologie: cf. scr. naboj. Cf. ș i r l ă u.

năbóĭ n., pl. oaĭe (rus. nabóĭ, ceĭa ce izbește, pol. naboj, încărcătură, cartuș. V. războĭ). Ruperea ghețeĭ, revărsarea apelor, inundare. V. undă, zăpor.

neboi[1] sn vz năboi1[2] modificată

  1. În original, incorect accentuat: neboi — LauraGellner
  2. În original: vz năboi — LauraGellner

năboiu n. massă de ghiață. [Ceh NÁBOĬ, înfundătură, sarcină].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năbói1 (înv., reg.) s. n., pl. năbóiuri

năbói (puhoi) s. n., pl. năbóiuri

năboi

năboiu, -boaie.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂBÓI s. v. puhoi, șuvoi, torent.

năboi s. v. PUHOI. ȘUVOI. TORENT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năbói1, năboáie, și năbóiuri, s.n. (înv. și reg.) 1. puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). 2. grămadă, ceată, mulțime de oameni. 3. lipsă de aer.

năbói2, s.n. (reg.) pană de lemn groasă și mare, cu care se despică buticii.

Intrare: năboi (s.n.)
năboi1 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năboi
  • năboiul
  • năboiu‑
plural
  • năboiuri
  • năboiurile
genitiv-dativ singular
  • năboi
  • năboiului
plural
  • năboiuri
  • năboiurilor
vocativ singular —
plural —
năboi3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năboi
  • năboiul
  • năboiu‑
plural
  • năboaie
  • năboaiele
genitiv-dativ singular
  • năboi
  • năboiului
plural
  • năboaie
  • năboaielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năboi, năboiurisubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: puhoi torent șuvoi
    • format_quote figurat Un năboi de povești... s-a revărsat în cîmpia literaturii romînești. GALACTION, O. I 30. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.