opțiuni
  • info

10 definiții pentru mutulică (s.m., persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTULÍCĂ, mutulici, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Fam.) Persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; persoană prostuță, bleagă. 2. S. f. (Bot.) Plantă al cărei rizom se întrebuințează ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica). – Mut + suf. -ulică.

mutulică sm [At: PAMFLIE, S.V. 67 / V: ~igă / Pl: ~ici / E: mut + -ulică] 1 (Reg) Persoană care nu poate vorbi bine Si: gângav. 2 (Reg) Persoană tăcută, morocănoasă Si: mutălău. 3 (Reg) Persoană care tace din viclenie. 4 (Fam) Persoană timidă. 5 (Fam) Persoană prostuță Si: bleg. 6 (Reg) Mut (27). 7 Plantă al cărei rizom se utilizează ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica).

MUTULÍCĂ, mutulici, s. m. 1. (Fam.) Persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; om prostuț, bleg. 2. (Bot.) Plantă al cărei rizom se întrebuințează ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica). – Mut + suf. -ulică.

MUTULÍCĂ s. m. sg. (Familiar) Mutălău. Îi ziceau toți mutulică, fiindcă nu prea vorbea. CAMIL PETRESCU, O. I 170. De cînd a luat pe mutulică al ei, parcă s-a mai prostit. BASSARABESCU, la TDRG.

MUTULÍCĂ ~ci m. fam. Persoană timidă, care vorbește puțin. /mut + suf. ~ulică

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!mutulică (persoană) (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui mutulică; pl. mutulici

!mutulícă (persoană) (fam.) s. m. și f., g.-d. lui mutulícă; pl. mutulíci

mutulícă (persoană) s. m., pl. mutulíci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUTULÍCĂ s. v. mutul.

mutulică s. v. MUTUL.

Intrare: mutulică (s.m., persoană)
substantiv masculin (M84)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutulică
 —
plural
  • mutulici
  • mutulicii
genitiv-dativ singular
  • mutulică
 —
plural
  • mutulici
  • mutulicilor
vocativ singular
  • mutulică
  • mutulico
plural
  • mutulicilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mutulică, mutulicisubstantiv masculin
mutulică, mutulicisubstantiv feminin

  • 1. familiar Persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; persoană prostuță, bleagă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: mutălău
    • format_quote Îi ziceau toți mutulică, fiindcă nu prea vorbea. CAMIL PETRESCU, O. I 170. DLRLC
    • format_quote De cînd a luat pe mutulică al ei, parcă s-a mai prostit. BASSARABESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Mut + sufix -ulică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.