9 definiții pentru mutălău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUTĂLẮU, mutălăi, s. m. (Reg.) Om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos; p. ext. om prost, nerod. – Mut + suf. -ălău.
MUTĂLẮU, mutălăi, s. m. (Reg.) Om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos; p. ext. om prost, nerod. – Mut + suf. -ălău.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mutălău sm [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 39 / Pl: ~lăi / E: mut + -ălău] (Reg) 1 Om mut (1). 2 (Spc) Om sau copil care vorbește greu. 3 Om tăcut, morocănos. 4 Om nepriceput, idiot Si: nătărău, prostălău. 5 Om necăsătorit Si: burlac.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUTĂLẮU, mutălăi, s. m. Om posac, care vorbește puțin; p. ext. om prost, nerod. Feciorii s-or iefteni Prețul lor așa va fi:... cari îs mai mutălăi, Fi-vor cu doi grițari rei! MARIAN, S. 123.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mutălău m. Mold. Tr. 1. om mut; 2. nerod. [Derivat analogic din mut].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mutălăŭ m. (d. mut). Fam. Iron. Care vorbește cu greŭ, prost, motolog.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mutălắu (reg.) s. m., art. mutălắul; pl. mutălắi, art. mutălắii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mutălău s. m., art. mutălăul; pl. mutălăi, art. mutălăii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUTĂLĂU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mutălău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mutălău, mutălăisubstantiv masculin
- 1. Om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Feciorii s-or iefteni Prețul lor așa va fi:... cari îs mai mutălăi, Fi-vor cu doi grițari rei! MARIAN, S. 123. DLRLC
- 1.1. Om prost, nerod. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- Mut + sufix -ălău. DEX '98 DEX '09