optziuni
  • info

18 definitzii pentru mustra

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MUSTRÁ mústru vb. I. Tranz. shi refl. (recipr.) A (se) dojeni a(shi) imputa a(shi) reprosha. ◊ Expr. (Tranz.) Al mustra (pe cineva) cugetul (sau conshtiintza) = a avea remushcari a se cai. Lat. monstrare.

MUSTRÁ mústru vb. I. Tranz. shi refl. (recipr.) A (se) dojeni a(shi) imputa a(shi) reprosha. ◊ Expr. (Tranz.) Al mustra (pe cineva) cugetul (sau conshtiintza) = a avea remushcari a se cai. Lat. monstrare.

mustra2 vt [At: L. ROM. 1963 nr. 2 154 / Pzi: mustru / E: ger mustern] (Reg) A zugravi.

mustra1 [At: VARLAAM C. 254 / V: (reg) musht~ / Pzi: mustru shi (pop) ~rez / E: ml monstrare] 1 vrim (Olt) A se spune. 2 vrim (Olt) A se banui. 3 vt Ashi arata prin cuvinte nemultzumirea fatza de atitudinea sau faptele cuiva Si: a certa a dojeni Vz a dezaproba a imputa a reprosha (pop) a probozi. 4 vt (Ilv) Al ~ (pe cineva) cugetul (sau conshtiintza inima) Ashi face reproshuri. 5 vr Ashi imputa singur fara cuvinte faptele savarshite comportarea atitudinea. 6 vt (Inv; c. i. atitudinea faptele omului) A condamna. 7 vt (Reg; inv; ie) Ma ~ra nevasta cu... Ma cearta nevasta shi ma banuieshte k o inshel cu... 8 vrr (Mar) A se lua la intrecere. 9 vt (Ivr) A profera. 10 vi (Trs; sst) A striga. 11 vt (Inv) A insulta. 12 vt (Inv) A amenintza. 13 vt (Inv) A pedepsi. 14 vt (Inv) A infrunta.

MUSTRÁ mústru vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A dojeni a certa pe cineva; a reprosha cuiva. O mustra k o gaseshte in fiecare an mai slaba shi mai lipsita de vlaga. C. PETRESCU A. 399. Batrinii vazind asta mare nenorocire shi pe nora lor in asha hal au inceput a o mustra. CREANGA P. 89. Mult ma mustra maicutza Sa las seara ulitza. JARNÍKBIRSEANU D. 29. ◊ Expr. Al mustra (pe cineva) cugetul (sau conshtiintza) = ashi face reproshuri a simtzi remushcari a se cai. Ma mustra cugetul de atitea dovezi mincinoase cemi ceri sa dau. ODOBESCU S. III 45. Lasama sa fug... cugetul ma mustra. ALECSANDRI T. I 207. Nu te mustra cugetul k eshti necredincios femeii dtale? id. T. 313. ◊ Refl. Vede... rinjetu asta shi se mustra singur. DUMITRIU N. 170. Iarashi se simtzea crescut in casa Boarului shi se mustra pentru greshelile ce lea facut. SLAVICI N. I 67.

A MUSTRÁ mústru tranz. A trata cu reproshuri shi observatzii aspre; a dojeni. * ~ pe cineva cugetul (sau conshtiintza) a avea remushcari; ai parea rau pentru faptele comise. /<lat. monstrare

mustrà v. a certa cu vorbe aspre a imputa cu severitate. [Lat. MONSTRARE a arata: restrans romaneshte la a arata gresheli abateri de unde sensul modern].

mushtra v vz mustra

mústru shi mustréz a á v. tr. (lat. monstrare a arata a inshtiintza a sfatui d. monstrum minune monstru aratare d. monére a sfatui; it. mostrare a arata cat. sp. pg. mostrar V. monstru monitor moneta mostra). Cert dojenesc judec fac observatziunĭ imput reproshez: stapinu il mustra pe servitor tata pe fiŭ pentru neglijentza. A te mustra cugetu a avea remushcarĭ a te cai de o fapta rea. V. mogorogesc ocarasc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

mustrá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. mústru 2 sg. mústri 3 mústra

mustrá vb. ind. prez. 1 sg. mústru 2 sg. mústri 3 sg. shi pl. mústra

mustru mustri 2.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MUSTRÁ vb. v. certa.

MUSTRÁ vb. v. blama condamna dezaproba dracui infiera injura ocari proscrie reproba respinge stigmatiza.

MUSTRA vb. a admonesta a certa a dascali a dojeni a moraliza (pop. shi fam.) a beshteli a mushtrului a ocari a probozi (pop.) a sfadi a sudui (inv. shi reg.) a infrunta a oropsi a stropoli a toi (reg.) a cirti a tolocani (prin Mold.) a(i) banui (Olt.) a docani (prin Mold.) a mogorogi (Mold. shi Bucov.) a moronci (Bucov.) a putzui (Mold.) a shmotri (Olt. shi Ban.) a vrevi (inv.) a preobrazi a prihani a probazui a prociti (fam. fig.) a sapuni a scutura. (La ~ cu asprime.)

mustra vb. v. BLAMA. CONDAMNA. DEZAPROBA. DRACUI. INFIERA. INJURA. OCARI. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mustrá (mústru át) vb. A certa a dojeni a admonesta. Lat. monstrāre (Pushcariu 1143; CandreaDens. 1188; REW 5665) cf. it. mostrare cat. sp. port. mostrar. Pentru semantism cf. SHeineanu Semasiol. 183. Der. mustrator adj. (reprobativ).

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

mustrá vb. tranz. refl. 1. A certa a dojeni. 2. A se lua la intrecere (Papahagi 1925; D. Pop 1970). 3. A se infrunta a se certa: „Nui mandra k mandrele / Sa mustra cu florile / Pan tate gradinile” (TZiplea 1906: 436). Lat. monstrare „a arata a indica; a denuntza a acuza” (SHaineanu; Pushcariu CDDE cf. DER; DEX MDA).

mustrá vb. refl. A se lua la intrecere (Papahagi 1925; D. Pop 1970). A se infrunta a se certa: „Nui mandra k mandrele / Sa mustra cu florile / Pan tate gradinile” (TZiplea 1906: 436). Lat. monstrare (DEX DER).

Intrare: mustra
verb (VT91)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mustra
  • mustrare
  • mustrat
  • mustratu‑
  • mustrand
  • mustrandu‑
 singular plural
  • mustra
  • mustratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • mustru
 (sa)
  • mustru
  • mustram
  • mustrai
  • mustrasem
a II-a (tu)
  • mustri
  • mushtri
 (sa)
  • mustri
  • mushtri
  • mustrai
  • mustrashi
  • mustraseshi
a III-a (el, ea)
  • mustra
 (sa)
  • mustre
  • mustra
  • mustra
  • mustrase
plural I (noi)
  • mustram
 (sa)
  • mustram
  • mustram
  • mustraram
  • mustraseram
  • mustrasem
a II-a (voi)
  • mustratzi
 (sa)
  • mustratzi
  • mustratzi
  • mustraratzi
  • mustraseratzi
  • mustrasetzi
a III-a (ei, ele)
  • mustra
 (sa)
  • mustre
  • mustrau
  • mustrara
  • mustrasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

mustra, mustruverb

  • 1. A (se) dojeni a(shi) imputa a(shi) reprosha. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: certa dojeni imputa reprosha
    • format_quote O mustra k o gaseshte in fiecare an mai slaba shi mai lipsita de vlaga. C. PETRESCU A. 399. DLRLC
    • format_quote Batrinii vazind asta mare nenorocire shi pe nora lor in asha hal au inceput a o mustra. CREANGA P. 89. DLRLC
    • format_quote Mult ma mustra maicutza Sa las seara ulitza. JARNÍKBIRSEANU D. 29. DLRLC
    • format_quote Vede... rinjetu asta shi se mustra singur. DUMITRIU N. 170. DLRLC
    • format_quote Iarashi se simtzea crescut in casa Boarului shi se mustra pentru greshelile ce lea facut. SLAVICI N. I 67. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv Al mustra (pe cineva) cugetul (sau conshtiintza) = a avea remushcari a se cai. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cai
      • format_quote Ma mustra cugetul de atitea dovezi mincinoase cemi ceri sa dau. ODOBESCU S. III 45. DLRLC
      • format_quote Lasama sa fug... cugetul ma mustra. ALECSANDRI T. I 207. DLRLC
      • format_quote Nu te mustra cugetul k eshti necredincios femeii dtale? ALECSANDRI T. 313. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.