MÚLGE, mulg, vb. III. Tranz. 1. A extrage, manual sau mecanic, laptele din mamelele sau din ugerul femelelor unor animale domestice. ◊ Mașină de muls = aparat destinat mulgerii mecanice. ◊ Expr. Vacă bună de muls = persoană sau situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia, prin abuz, se pot trage foloase. 2. Fig. A trage foloase, a profita; a exploata pe cineva. 3. Compus: (Zool.; pop.) mulge-capre s. f. = lipitoare. – Lat. mulgere.

mulge [At: PRAV. 9 / Pzi: mulg / E: ml mulgere] 1 vt A extrage, manual sau mecanic, laptele din ugerul femelelor unor animale domestice. 2 vt (Îe) A ~ oaia din zbor A ști să profite de împrejurări. 3 vt (Reg; d. femeile care alăptează) A-și stoarce laptele din mamele. 4 vr (Reg; d. copii) A urina. 5 vt (Fig; c. i. o persoană sau o colectivitate) A exploata. 6 vt (Fig) A trage foloase, a profita de pe urma cuiva sau a ceva. 7 vt (Om; reg; îc) ~-capre Lipitoare (Hirudo medicinalis).

MÚLGE, mulg, vb. III. Tranz. 1. A extrage, manual sau mecanic, laptele din ugerul femelelor unor animale domestice. ◊ Mașină de muls = aparat destinat mulgerii mecanice. ◊ Expr. Vacă bună de muls = persoană sau situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia, prin abuz, se pot trage foloase. 2. Fig. A trage foloase, a profita; a exploata pe cineva. 3. Compus: (Zool.) mulge-capre subst. = lipitoare. – Lat. mulgere.

MÚLGE, mulg, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la vaci, oi etc.) A extrage lapte din uger prin stoarcerea acestuia. Moșul Careba tăcea mereu. Se duse să mulgă oile. DUMITRIU, N. 186. A doua zi vin să-ți mulgă oile. GALACTION, O. I 65. Scoală, mulge vacile. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456. ◊ (Cu privire la lapte) Cît mi-a fost mie de drag... în amurgit la strungă Să mulg laptele-n găleți!... COȘBUC, P. II 167. Fiind băile gata și apa încropită numai ca laptele cînd îl mulge de la oaie, intrară fiecare în cîte o baie și se îmbăiară. ISPIRESCU, L. 38. ◊ Expr. Vacă de muls = persoană sau (mai rar) situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia se pot trage foloase. Din cărți culegi multă înțelepciune; și la dreptul vorbind nu ești numai așa o vacă de muls pentru fiecare. CREANGĂ, A. 22 ◊ Fig. Deștele tale mulg caierul, și caierul se topește și fusul zbîrnîie și plutește parc-ar avea aripi. DELAVRANCEA, A. 6. 2. Fig. (Cu privire la oameni, țări etc.) A exploata, a jefui, a despuia; a trage foloase, a profita (de pe urma cuiva sau a ceva). Ciocoii lui de la Forăști ne rod, ne mulg. SADOVEANU, N. F. 50. Voi mulgeți laptele țării, dar a venit vremea să vă mulg și eu pre voi. NEGRUZZI, S. I 140. ◊ Refl. pas. Un veac se mulse țara de acești arendași! NEGRUZZI, S. I 277.

A MÚLGE mulg tranz. 1) (femele ale unor mamifere) A trage de mamele pentru a stoarce lapte. 2)fig. (persoane) A stoarce de bunuri materiale în mod sistematic. * Vacă bună de muls persoană sau situație care, fiind exploatată (abuziv), poate aduce foloase. /<lat. mulgere

mulge v. a trage laptele din țâțele animalelor. [Lat. MULGERE].

mulg, muls, a múlge v. tr. (lat. mŭlgére [pop. múlgere], mulsum, vgr. amélgo, germ. melken, molk; it. múngere și múgnere, pv. molser, sp. mulger, pg. mungir. V. zmulg). Trag laptele din uger: a mulge vaca, a mulge lapte. Fig. Exploatez fără milă: Jidaniĭ mulg țara.

múlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulg, perf. s. 1 sg. mulséi, 1 pl. múlserăm; part. muls

múlge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulg, perf. s. 1 sg. mulséi, 1 pl. múlserăm; part. muls

múlge (múlg, múls), vb. – 1. A stoarce laptele din uger. – 2. A tapa de bani. – Mr. mulgu, mulșu, muldzire, megl. mulg, mulziri. Lat. mŭlgĕre, forma populară în loc de mŭngĕre (Densusianu, Hlr., I, 147; Pușcariu 1112; Candrea-Dens., 1164; REW 5729), cf. it. mungere, v. fr. moudre, prov. molzer, cat. muñyir, astur. muñir, gal. moger, port. mungir. – Cf. smulge. Der. mulgare, s. f. (oaie cu lapte); mulzare, s. f. (oaie cu lapte), prin încrucișare cu mînzare; mulgaș, s. m. (mulgător); mulgătoare, s. f. (oaie sau vacă cu lapte); mulgător, s. m. (cel care mulge); mulgecapre, s. f. (lipitoare, Caprimulgus europaeus); muls, s. n. (mulgere); mulsoare, s. f. (acțiunea de a mulge), cu suf. -oare, cf. unsoare; mulsură, s. f. (muls), cu suf. -ură, cf. strînsură (după Pușcariu 1113; Candrea-Dens., 1166 și REW 5737, direct din lat. mŭlsūra, cf. Rosetti, II, 159).