mucar [At: BIBLIA (1688) 91¹/30 / V: (reg) ~e sf / Pl: (12 45) ~cari (3) ~i / E: muc + ar] 1 snp Unealta in forma de foarfece cu care se taie capatul ars al mucului lumanarii sau al candelei pentru a inviora flacara Si: mucarnitza (1) (reg) mucaritza¹. 2 sn (Mol) Sfeshnic sau mic dispozitiv adaptat la un sfeshnic care sustzine lumanarea in asha fel incat aceasta sa poata arde pana la capat. 3 sm (Reg) Persoana in serviciul bisericii care are datoria sa taie mucurile lumanarilor. 4 snp (Reg) Mucuri de lumanari. 5 sf (Reg; if mucare) Feshtila a candelei a lumanarii a opaitzului etc.

MUCÁR ~e n. inv. 1) Unealta folosita pentru stingerea lumanarilor (a felinarelor) sau pentru retezarea mucurilor acestora; mucarnitza. 2) Sfeshnic sau suport de sfeshnic pentru lumanari. /muc + suf. ~ar

MUCẮR͹ s. f. pl. (Invechit) Un fel de foarfece cu care se taia capatul ars al mucului pentru a inviora flacara luminarii sau a candelei. Sfeshnice de arama cu mucarile lor. ODOBESCU S. I 422. O pereche de mucari de alama cu care o tziganca frumushica lua din cind in cind mucul luminarilor k sa dea mai multa lumina. FILIMON C. 151. SHase sfeshnice cu tablitze shi mucari. I. IONESCU D. 111.

mucari f. pl. unealta cu care se curatza mucul lumanarii.

mucắrĭ f. pl. (d. muc). Foarfece de taĭat mucu luminarilor arse pe cind eraŭ luminarĭ de seŭ.

!mucari² (inv. reg.) s. n. pl.

mucắri¹ (inv. reg.) s. f. pl.

mucari s. f. pl.

MUCÁR s. mucarnitza (reg.) mucaritza. (~ pentru taiat mucul lumanarii.)

MUCAR s. mucarnitza (reg.) mucaritza. (~ pentru taiat mucul luminarii.)

mucár¹ mucari s. m. (Reg.) Persoana in serviciul bisericii care are datoria sa taie mucurile lumanarilor. Din muc + suf. ar.

mucár² mucari subst. 1. S. n. pl. Unealta in forma de foarfece cu care se taie capatul ars al mucului lumanarii sau al fitilului candelei pentru a inviora flacara; mucarnitza mucaritza. 2. S. n. (Reg.) Sfeshnic sau mic dispozitiv adaptat la un sfeshnic care sustzine lumanarea astfel incat aceasta sa poata arde pana la capat. 2. S. n. pl. (Reg.) Mucuri de lumanari. 3. S. f. (Reg.; in forma mucare) Feshtila lumanarii; fitilul opaitzului al candelei etc. [Var.: mucáre s. f.] Din muc + suf. ar.

múcari s. m. pl. (Reg.) Nume dat in sudul Transilvaniei shi in Moldova adeptzilor unei secte protestante intemeiata de predicatorul Froelich in Elvetzia. Secta nu recunoashte decat botezul adultzilor nu admite juramantul refuza serviciul militar shi serbeaza sambata in locul duminicii. Din germ. Mucker.