mucar [At: BIBLIA (1688) 91¹/30 / V: (reg) ~e sf / Pl: (12 45) ~cari (3) ~i / E: muc + ar] 1 snp Unealta in forma de foarfece cu care se taie capatul ars al mucului lumanarii sau al candelei pentru a inviora flacara Si: mucarnitza (1) (reg) mucaritza¹. 2 sn (Mol) Sfeshnic sau mic dispozitiv adaptat la un sfeshnic care sustzine lumanarea in asha fel incat aceasta sa poata arde pana la capat. 3 sm (Reg) Persoana in serviciul bisericii care are datoria sa taie mucurile lumanarilor. 4 snp (Reg) Mucuri de lumanari. 5 sf (Reg; if mucare) Feshtila a candelei a lumanarii a opaitzului etc.