mogorogi [At: LM / V: ~oci, ~osi, mogori / Pzi: ~gesc / E: nct] (Reg) 1 vi A vorbi încet, alene Si: a îngâna. 2 vi A vorbi nedeslușit Si: a bâigui, a îngâima. 3 vi A vorbi nemulțumit, printre dinți Si: a bombăni, a bodogăni. 4 vi (D. copii) A gânguri. 5 vt A ocărî. 6 vt A mustra.

MOGOROGÍ, mogorogesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi nedeslușit (spre a-și arăta nemulțumirea); a bombăni, a bodogăni, a mormăi, a murmura. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bombănind mereu, a cicăli. Ce spui, cîrpaciule... și tu mă mogorogești? CREANGĂ, A. 106.

A MOGOROGÍ ~ésc 1. intranz. pop. A vorbi încet și nedeslușit (exprimându-și în felul acesta supărarea sau nemulțumirea); a bodogăni; a bombăni; a boscorodi. 2. tranz. fam. (persoane) A nu lăsa în pace; a reproșa mereu diferite lucruri; a cicăli. /Orig. nec.

mogorogì v. Mold. 1. a vorbi încet, alene; 2. a fi îmbufnat, a arăta mutre cuiva: ce, și tu mă mogorogești? CR.; 3. Tr. a mormăi. [Origină necunoscută].

mogori v vz mogorogi

mogoroci v vz mogorogi

mogorogésc v. tr. și intr. (ung. megmorogni, a mormăi, a ocărî. Cp. și cu ung. mogor, posomorît. V. morocănesc). Nord. Morocănesc, mustru, fac observațiunĭ.

mogorogí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mogorogésc, imperf. 3 sg. mogorogeá; conj. prez. 3 să mogorogeáscă

mogorogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mogorogésc, imperf. 3 sg. mogorogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mogorogeáscă

MOGOROGÍ vb. v. admonesta, bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, certa, dăscăli, dojeni, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, moraliza, mormăi, murmura, mustra.

mogorogi vb. v. ADMONESTA. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORALIZA. MORMĂI. MURMURA. MUSTRA.