opțiuni
  • info

22 de definiții pentru mieuna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-. – Var.: mioní vb. IV] – Din miau.

MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-. – Var.: mioní vb. IV] – Din miau.

mieuna vir [At: ANON. CAR. / V: (reg) miau~, ~uia (Pzi: 3 ~uiază), miona, zm~, (cscj) miaui, miauni, mieui (Pzi: mieuie), mioni (Pzi: 3 mionește, mione), miui / Pzi: 3 miaună / E: miau] 1-2 (D. pisici) A scoate sunete specifice speciei Si: a miorlăi (1). 3-4 A imita mieunatul pisicii. 5-6 (Fig; d. oameni) A se văicări. 7-8 (Reg; d. unele animale) A scoate sunete ascuțite, prelungi.

MIEUNÁ, pers. 3 miaună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate un mieunat. Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, M. 39. Scîrțiie de vînt fereasta, În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I 46.

A MIEUNÁ pers. 3 miáună intranz. (despre pisici) A scoate sunete prelungi caracteristice speciei; a face „miau-miau”; a miorlăi. [Sil. mie-u-] /Din miau

MIONÍ vb. IV v. mieuna.

MIONÍ vb. IV v. mieuna.

miaui v vz mieuna

miauna v vz mieuna

miauni v vz mieuna

mieuia v vz mieuna

miona v vz mieuna

mioni v vz mieuna

miui v vz mieuna

zmieuna v vz mieuna

mĭáun, a mĭeuná, V. mĭeun.

mĭéun (est) și mĭáun (vest) v. intr. (d. mĭaŭ; it. miaulare, fr. miauler; alb. mĭaulis, mĭaunis, ngr. mĭaunizo; rus. mĭaúkatĭ – Mĭeun, mĭeunĭ, mĭaună, în vest mĭaun, mĭaunĭ, mĭaună; să mĭeune. Cp. cu scheun). Fac „mĭaŭ”: pisica mĭaună de foame saŭ de durere, mĭeunam ca să înșel pisica. – În Serbia méun, a -í, în Ban. mionesc. V. mĭorlăĭ.

mionésc, V. mĭaun.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mieuná (a ~) (mie-u-) vb., ind. prez. 3 miáună; conj. prez. 3 să miáune

mieuná vb. (sil. mie-u-), ind. prez. 1 sg. miáun, 2 sg. miáuni, 3 sg. și pl. miáună; conj. prez. 3 sg. și pl. miáune

mieuna (ind. prez. 3 sg. și pl. miaună)

miaună (v. mieuna)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIEUNÁ vb. a miorlăi, (reg.) a miorțăi. (Pisica ~.)

MIEUNA vb. a miorlăi, (reg.) a miorțăi. (Pisica ~.)

Intrare: mieuna
  • silabație: mie-u-na info
verb (V24)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mieuna
  • mieunare
  • mieunat
  • mieunatu‑
  • mieunând
  • mieunându‑
 singular plural
  • miaună
  • mieunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miaun
 (să)
  • miaun
  • mieunam
  • mieunai
  • mieunasem
a II-a (tu)
  • miauni
 (să)
  • miauni
  • mieunai
  • mieunași
  • mieunaseși
a III-a (el, ea)
  • miaună
 (să)
  • miaune
  • mieuna
  • mieună
  • mieunase
plural I (noi)
  • mieunăm
 (să)
  • mieunăm
  • mieunam
  • mieunarăm
  • mieunaserăm
  • mieunasem
a II-a (voi)
  • mieunați
 (să)
  • mieunați
  • mieunați
  • mieunarăți
  • mieunaserăți
  • mieunaseți
a III-a (ei, ele)
  • miaună
 (să)
  • miaune
  • mieunau
  • mieunară
  • mieunaseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mioni
  • mionire
  • mionit
  • mionitu‑
  • mionind
  • mionindu‑
 singular plural
  • mione
  • mioniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mion
 (să)
  • mion
  • mioneam
  • mionii
  • mionisem
a II-a (tu)
  • mioni
 (să)
  • mioni
  • mioneai
  • mioniși
  • mioniseși
a III-a (el, ea)
  • mione
 (să)
  • mione
  • mionea
  • mioni
  • mionise
plural I (noi)
  • mionim
 (să)
  • mionim
  • mioneam
  • mionirăm
  • mioniserăm
  • mionisem
a II-a (voi)
  • mioniți
 (să)
  • mioniți
  • mioneați
  • mionirăți
  • mioniserăți
  • mioniseți
a III-a (ei, ele)
  • mione
 (să)
  • mione
  • mioneau
  • mioniră
  • mioniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mioni
  • mionire
  • mionit
  • mionitu‑
  • mionind
  • mionindu‑
 singular plural
  • mionește
  • mioniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mionesc
 (să)
  • mionesc
  • mioneam
  • mionii
  • mionisem
a II-a (tu)
  • mionești
 (să)
  • mionești
  • mioneai
  • mioniși
  • mioniseși
a III-a (el, ea)
  • mionește
 (să)
  • mionească
  • mionea
  • mioni
  • mionise
plural I (noi)
  • mionim
 (să)
  • mionim
  • mioneam
  • mionirăm
  • mioniserăm
  • mionisem
a II-a (voi)
  • mioniți
 (să)
  • mioniți
  • mioneați
  • mionirăți
  • mioniserăți
  • mioniseți
a III-a (ei, ele)
  • mionesc
 (să)
  • mionească
  • mioneau
  • mioniră
  • mioniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mieuna, miaunverb

  • 1. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: miorlăi miorțăi
    • format_quote Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, M. 39. DLRLC
    • format_quote Scîrțiie de vînt fereasta, În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I 46. DLRLC
etimologie:
  • miau DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.