opțiuni
  • info

10 definiții pentru megieși

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș.

MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș.

megieși vir [At: (a. 1650-1675) GCR I, 189/7 / V: (cscj) ~șa / P: ~gi~e~ / Pzi: ~șesc / E: megieș] (Îrg) A se învecina.

MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Regional) A se învecina, a se mărgini. Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul de Sus, Coșula și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU S. II 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41.

MEGIEȘI vb. (Mold.) A se învecina. Și aceste pentru mai deschise lucruri și a crailor leșești cu care se megieșează țeara noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN. Toate davalele ori cîte ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau moldovenii la tătari de cînd megieșesc ei cu moldovenii si pînă acum. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXINTE URICARIUL. Variante: megieșa (N. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: megieș + suf. -i.. Vezi și: megieș, megieșesc, megieșie, megieșită.

megieșa v vz megieși

2) megieșésc (mă) v. refl. (d. megiaș; sîrb. meğašiti, a mărgini). Mă mărginesc, mă învecinez. V. intr. Vechĭ. A megieși, a fi vecin cu cineva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!megieșí (a se ~) (înv., reg.) (-gi-e-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se megieșéște, imperf. 3 sg. se megieșeá; conj. prez. 3 să se megieșeáscă

megieșí vb. (sil. -gi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. megieșésc, imperf. 3 sg. megieșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. megieșeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEGIEȘÍ vb. v. învecina, mărgini.

megieși vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI.

Intrare: megieși
  • silabație: me-gi-e-și info
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • megieși
  • megieșire
  • megieșit
  • megieșitu‑
  • megieșind
  • megieșindu‑
 singular plural
  • megieșește
  • megieșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • megieșesc
 (să)
  • megieșesc
  • megieșeam
  • megieșii
  • megieșisem
a II-a (tu)
  • megieșești
 (să)
  • megieșești
  • megieșeai
  • megieșiși
  • megieșiseși
a III-a (el, ea)
  • megieșește
 (să)
  • megieșească
  • megieșea
  • megieși
  • megieșise
plural I (noi)
  • megieșim
 (să)
  • megieșim
  • megieșeam
  • megieșirăm
  • megieșiserăm
  • megieșisem
a II-a (voi)
  • megieșiți
 (să)
  • megieșiți
  • megieșeați
  • megieșirăți
  • megieșiserăți
  • megieșiseți
a III-a (ei, ele)
  • megieșesc
 (să)
  • megieșească
  • megieșeau
  • megieșiră
  • megieșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

megieși, megieșescverb

  • 1. învechit regional A se învecina, a se mărgini. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mărgini învecina
    • format_quote Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul de Sus, Coșula și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU S. II 174. DLRLC
    • format_quote Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41. DLRLC
etimologie:
  • megieș DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.