licari² v vz licai¹

licari¹ [At: HELIADE O. I 129 / V: (ivp) licuri (reg) ~ki (cscj) ~ra / Pzi: ~resc shi licar / E: pbl fo cf licai¹] 13 vi A emite (brusc) o lumina de intensitate (scazuta sau) variabila. 4 vi (Reg) A fulgera. 5 vi (Reg; d. foc) A mocni. 6 vi (Mun) A clipi. 7 vi A reflecta cu intermitentza lumina Si: a luci a sclipi a straluci. 8 vi (D. ochi) A avea o stralucire deosebita exprimand o emotzie o dorintza etc. 9 vi (Olt; ie) Ai ~ ochii dupa ceva A dori ceva foarte mult. 10 vi (Fig) A se manifesta. 11 vi (Reg) A se mishca repede shi neregulat. 12 vt (Mun) A provoca o senzatzie dureroasa brusca Si: a sageta. 13 vt (Ban) A produce un fior prin atingeri ushoare asupra unor partzi ale corpului. 14 vi (Mol; d. ape curgatoare) A face zgomot prin lovirea de pietre sau de maluri Si: a clipoci¹ (1).

LICARÍ licaresc vb. IV. Intranz. 1. A raspindi o lumina slaba deabia intrezarita sau cu sclipiri ushoare shi intermitente; a lumina slab cu o flacara pilpiitore. V. pilpii miji. Stele rari licareau departe printre ingramadiri negre de nouri. SADOVEANU O. VI 64. Felinarele slabe licareau k nishte semne fantastice in shantzurile intortocheate. REBREANU N. 48. Citeva geamuri mai licaresc in bezna. VLAHUTZA O. A. 153. ◊ Fig. Nadejdea ta a licarit un moment. PAS Z. I 230. Din soarele copilariei mele In ochiul tau mai licareshteo raza. GOGA P. 26. Nimic nici chiar sperantza in ochi nu licareshte. MACEDONSKI O. I 219. 2. A sclipi a luci a straluci. Focul se aprinse shi varsa o dunga lata de lumina in tufishuri; frunzele luncii licareau. SADOVEANU O. I 17. [Piraul] intra iarashi in padure shi de aci inainte licarea tot printre radacini. GALACTION O. I 293. Dintre rindurile plicticoase licareau neincetat ochii verzi ai Tantzei. REBREANU R. I 183. Ochii i licarira in cap k doua margele de sticla. VLAHUTZA O. A. 132. Prez. ind. pers. 3 sg. shi: lícare (DESHLIU M. 49 STANCU D. 376 IOSIF PATR. 54). Variante: licurá (ODOBESCU S. I 144) vb. I licurí (EMINESCU O. I 76 ODOBESCU S. III 48 ALEXANDRESCU M. 19) vb. IV.

A LICARÍ pers. 3 ~éshte intranz. 1) (despre surse de lumina) A raspandi o lumina difuza shi intermitenta. 2) fig. A aparea abia deslushit; a capata contururi vagi. /Orig. nec.

licarì v. 1. a luci; 2. a da putzina lumina. [Dintr’un primitiv lic (v. licurì) de unde shi alicì].

licura v vz licari¹ corectata

licuri v vz licari¹

licurì v. a licari: izvoare zdrumicate peste pietre licurind EM.

licarésc licurésc shi uréz v. intr. (din aceĭashĭ rad. cu vgr. lýke lumina de zorĭ leukós alb cu lat. lux lucis lumina lucére a luci cu got. liuhath lumina germ. licht sh. a.). Lucesc putzin: lampa focu de abea maĭ licarea. Fig. In ochiĭ luĭ licari o raza de sperantza.

licurésc shi éz V. licaresc.

licarí (a ~) vb. ind. prez. 3 sg. licaréshte imperf. 3 sg. licareá; conj. prez. 3 sa licareásca

licarí vb. ind. prez. 3 sg. licaréshte imperf. 3 sg. licareá; conj. prez. 3 sg. shi pl. licareásca

licaresc ream 1 imp.

LICARÍ vb. 1. v. sclipi. 2. v. palpai. 3. v. straluci.

LICARI vb. 1. a clipi a luci a scapara a scinteia a sclipi a strafulgera. (Luminitze ~ in noapte.) 2. a pilpii a sclipi a tremura a vibra. (Flacara luminarii ~.) 3. a luci a scapara a scinteia a sclipi a sticli a straluci. (Ochii i ~.)

licarí (résc licarít) vb. A luci a scinteia. Var. licuri licura. Probabil din lucoare; rezultatul *lucuri sar fi disimilat in forma mai putzin clara cf. licurici. Dupa Pascu Arhiva 1905 130 shi Pascu I 111 din lat. *luculĭre; dupa Tiktin shi Scriban legat de lat. lucēre. Conform ipotezei improbabile a lui Pushcariu Dacor. IV 7358 cf. REW 5079a dintrun lat. *liquorāre pentru liquere; dupa Herzog Dacor. V 493 din sl. likŭ „roata”. Der. licarit (var. licarish licurish) s. n. (scinteiere); licaritor adj. (scinteietor); licar s. n. (scinteiere) pare o creatzie personala a lui Cezar Petrescu.