KARÁTE s. n. Metoda japoneza de lupta care foloseshte in atac sau aparare mishcari rapide shi violente fara a apela la vreo arma. [Acc. shi: karaté] Din fr. karaté.

karate sn [At: DN³ / A shi: karate / E: fr karaté] Metoda japoneza de lupta care foloseshte in atac sau aparare lovituri cu membrele sau cu capul fara a apela la vreo arma.

KARATÉ s. n. Metoda japoneza de lupta care foloseshte in atac sau aparare mishcari rapide shi violente fara a apela la vreo arma. [Acc. shi: karáte] Din fr. karaté.

KARATÉ s.n. Metoda de lupta de origine japoneza care face apel in atac sau aparare doar la mijloace naturale. [< fr. karaté].

KARATÉ s. n. (sport) metoda japoneza de lupta care inglobeaza o serie de pozitzii deplasari lovituri cu mana sau cu piciorul blocaje eschive parade. (< fr. karaté)

karáte s. (cuv. jap.; sport) Metoda japoneza de lupta care face apel exclusiv la mijloacele naturale atat in atac cat shi in aparare ◊ „O femeie bineintzeles o femeiedetectiv avand grenade [...] inspaimantandushi adversarii la karate vorbind cu ei autoritar iar cu prietenii iubitzii shi shefii feminin shi mangaietor.” R.lit. 18 IV 74 p. 17. ◊ „Ofensiva impotriva cui? Impotriva imaginarilor R.P. shi T. batutzi mar in shedintzele de karaté.” R.l. 6 II 79 p. 2 (din fr. karaté engl. karate; DMN 1960 BD 1968; DN3)

KARATÉ n. Metoda de lupta de origine japoneza care face apel in atac sau aparare doar la mijloace naturale. /< fr. karaté

KARÁTE s. n. Arta martziala japoneza fondata pe educatzia vointzei shi pe stapanirea de sine care foloseshte in atac sau in aparare mishcari rapide shi violente fara arme. Din fr. karaté „arta mainilor goale” < cuvant japonez.

+karate (gen de lupta) (cuv. jap.) s. n.

karáte s. n.

karaté s. n.

KARÁTE (< fr.; cuv. japonez „arta mainilor goale”) subst. Forma straveche de lupta fara arme aparuta (c. sec. 4) in China shi Japonia (practicata de samurai) shi bazata pe shtiintza concentrarii shi a loviturilor decisive in punctele vitale ale corpului ea avand o eficacitate rapida in aparare shi contraatac. A devenit sport in 1926 fiind transformata intrun gen de lupta care imbina pregatirea fizica (o mare varietate de procedee care exclud loviturile in punctele vitale) cu cea spirituala. In 1968 a fost fondata Federatzia Internatzionala de K. primele campionate mondiale incepand sa se desfashoare din 1970 iar cele europene din 1971.