intreba [At: COD. VOR. 52/8 / V: (reg) ~raba / Pzi: intreb / E: ml interrogare] 1 vt (Ioc a raspunde) A arata ceea ce vrei sa shtii sau sa afli Cf a interoga a chestiona. 2 vt (Ie) ~eabama sa te intreb Se spune cuiva care cere o informatzie despre un lucru asupra caruia nici cel intrebat nu shtie mai mult. 34 vtr A(shi) pune intrebari cu scopul de a afla un raspuns. 5 vz A se sfatui cu cineva Si: a se consulta a discuta. 6 vt (Ie) A ~ sfat A cere sfatul cuiva. 7 vt (Ie) A ~ voie pe cineva A cere voie cuiva. 8 vr (Jur; inv; ie) Ashi ~ judetz sau a se ~ cu cineva A se judeca cu cineva. 9 vr A cere socoteala cuiva Si: a se rafui. 1011 vti (Udp „de” „despre”) A cere informatzii veshti lamuriri Si: a (se) interesa de a (se) informa. 12 vt (Ie) A ~ pe cineva de sanatate A se interesa de starea in care se afla cineva. 13 vt (Iae) A intra in vorba cu cineva. 14 vt (Fig; iae) A incoltzi pe cineva. 15 vt (Ie) A se ~ cu cineva A se informa reciproc de sanatate. 16 vt (Pop) A cere. 1718 vti A cauta ceva pentru a cumpara a se interesa daca un articol se gaseshte pe piatza. 19 vt A pune intrebari unui elev student etc. pentru ai evalua din raspunsuri nivelul cunoshtintzelor Si: a chestiona a examina. 20 vt (Fam) A cauta pe cineva acasa. 21 vr (D. o marfa) A avea cautare.

INTREBÁ intréb vb. I. Tranz. 1. A pune intrebari; a cere prin cuvinte sa tzi se dea un raspuns la ceea ce vrei sa afli sau sa shtii. V. interoga. Intrebatzi daca nu se afla in tren un doctor. C. PETRESCU C. V. 34. De ce pana mea ramine in cerneala ma intrebi? EMINESCU O. I 137. Nam pe nimenea drag... Sa mantrebe de ce zac. JARNÍKBIRSEANU D. 208. ◊ Absol. Dumneata eshti mamuca? intreba Minodora din umbra prispei. SADOVEANU B. 56. Domnul?intreba el iute. TheodorescuFalciu licentziat in drept advocat. ARGHEZI P. T. 133. ◊ Fig. So intrebi numai cu ochii: Ma iubeshti tu? Spune drept! EMINESCU O. I 155. ◊ Expr. Intreabama sa te intreb se spune cind tzi se cer informatzii asupra unor lucruri despre care nu shtii nimic. A intreba (pe cineva) de sanatate = a se interesa de starea in care se afla cineva; a intra in vorba a deschide discutzie cu cineva. ◊ Intranz. (Regional; determinarea este introdusa prin prep. «de») Maicutza batrina... Pe cimpi alergind De totzi intrebind SHi la totzi zicind: Cineau cunoscut Cine miau vazut... ALECSANDRI P. P. 2. ◊ Refl. reciproc. (Fig.) Atitea pasari ale primaverii se cheama sentreaba shishi raspund sengina shi sentrec in fel de glasuri. CARAGIALE P. 50. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» sau «despre») A cerceta a se interesa a cere shtiri sau lamuriri a se informa despre... Intreba pre unii shi pre altzii despre scorpie. ISPIRESCU L. 9. Mantreaba de margele. JARNÍKBIRSEANU D. 77. ◊ (Invechit astazi regional urmat de un complement direct care arata obiectul intrebarii) Conitza va intrebat boierul de doua ori o intimpina fata din casa. C. PETRESCU I. I 88. Nul primesc in sat shi el intreaba casa vornicului. NEGRUZZI S. I 248. ◊ Refl. Ce e rau shi ce e bine Tu tentreaba shi socoate. EMINESCU O. I 194. ◊ Intranz. (Invechit urmat de determinari introduse prin prep. «dupa») Frumoasa copilitza! eu voi pleca din lume SHi dupa mine nimeni nu va mai intreba. BOLINTINEANU O. 206. ♦ (Invechit shi popular) A cauta (ceva) pentru a cumpara a se interesa daca se gaseshte (ceva). Umbla... in puterea iernii... intrebind ba teaca de cosor ba capestre de purici ba cuie de la corabia lui Noe. CREANGA A. 85. 3. A pune intrebari pentru a constata din raspunsuri nivelul cunoshtintzelor cuiva gradul de pregatire al cuiva; a examina. Domnul Vucea... intreba pe fiecare in parte o sumedenie de lucruri cu raspunsurile lor shtiute de mai nainte. DELAVRANCEA H. T. 106. Domnii TZarii Romineshti... Stai intii sa tentreb loaza. Cite riuri are Europa? CARAGIALE O. I 324.

A INTREBÁ intréb 1. tranz. 1) (persoane) A determina sa dea un raspuns; a chestiona; a interoga. ◊ Intreabama sa te intreb se spune cand tzi se cere o informatzie despre ceva ce nu cunoshti nici tu. 2) (elevi sau studentzi) A supune unui examen oral; a asculta; a interoga; a examina. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitzia de) 1) A manifesta interes; a se interesa. ~ de sanatate. 2) A incerca sa afle chestionand. ~ de Ion. ◊ ~ de cineva a cere permisiunea cuiva. 3) (mai ales la pasiv sau reflexiv pasiv) A dori cu insistentza; a cauta. Cartzile sunt intrebate. Marfa se intreaba. [Sil. intre] /<lat. interroguare

intrebà v. a cerceta a pune intrebari. [Lat. INTERROGARE].

intréb a á v. tr. (lat. intérrogo áre a intreba de unde s’a facut *interg *interb intreb; vfr. enterver [k shi corvée corvada] de unde vine shi pv. entervar. Se conjuga k inec. V. interog). Cer informatziunĭ: il intreb pe cineva ce s’a intimplat. Examinez interog ascult: profesoru il intreaba pe elev. Supun unuĭ interogatoriŭ: judecatoru il intreaba pe acuzat. Intreb de (orĭ despre) cineva orĭ ceva intreb pe cineva despre cineva orĭ ceva: m’a intrebat de adresa ta.

intrebá (a ~) vb. ind. prez. 3 intreába

intrebá vb. ind. prez. 1 sg. intréb 3 sg. shi pl. intreába

INTREBÁ vb. 1. a chestiona a interoga (pop.) a ispiti (fig.) a descoase. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. v. asculta. 3. v. consulta.

INTREBÁ vb. v. cauta cere vinde.

INTREBA vb. 1. a chestiona a interoga (pop.) a ispiti (fig.) a descoase. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a asculta a chestiona a examina a interoga (inv.) a prociti. (A ~ un elev.) 3. a consulta. (Sal ~ intro chestiune.)

intreba vb. v. CAUTA. CERE. VINDE.

A intreba ≠ a raspunde

intrebá (intréb intrebát) vb. 1. A pune intrebari spre a afla un raspuns. 2. A cerceta a examina. 3. A cere informatzii lamuriri despre a se interesa. Mr. ntreb ntribare megl. antreb antribare istr. antreb. Lat. interrogāre (Pushcariu 891; Tiktin; DAR) cf. v. fr. anterver prov. antervar astur. entrugar (Menéndez Pidal RFE 1920 35). Este dublet al lui interoga vb. din lat. interrogare (sec. XIX). Rezultatul g › b care apare shi in lingua › limba ia facut pe unii cercetatori sa se gindeasca la necesitatea unei forme lat. *interguāre (MeyerLübke Rom. Gramm. I 439; Rosetti I 76) presupuninduse k numai gu putea trece la b; dar aceasta supozitzie nu pare intemeiata. Der. intrebator adj. (interogativ); intrebare s. f. (actziunea de a intreba; problema chestiune; cercetare informare); intrebaciune s. f. (inv. intrebare cercetare).

intreabama k sa tentreb expr. (glum.) nu shtiu.