optziuni
  • info

14 definitzii pentru indiu

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ÍNDIU s. n. Element chimic metal maleabil albargintiu care se gaseshte in cantitatzi mici in blenda shi care este folosit la acoperirea suprafetzelor metalice in unele aliaje etc. [Var.: índium s. n.] Din fr. indium.

ÍNDIU s. n. Element chimic metal maleabil albargintiu care se gaseshte in cantitatzi mici in blenda shi care este folosit la acoperirea suprafetzelor metalice in unele aliaje etc. [Var.: índium s. n.] Din fr. indium.

indiu sn [At: MACAROVICI CH. 173 / V: ~m / E: fr indium ger Indium] Element chimic metal maleabil albargintiu care se gaseshte in cantitatzi mici in blenda shi care este folosit la acoperirea suprafetzelor metalice in unele aliaje.

ÍNDIU s. n. (SHi in forma indium) Metal maleabil care se gaseshte in cantitatzi mici in blenda. Intrebuintzarea indiumului ne va dispensa aproape in intregime de folosirea cositorului. BARANGA I. 168. Pronuntzat: diu. Varianta: índium s. n.

ÍNDIU s.n. Metal albargintiu maleabil care se gaseshte in blenda. [Pron. diu var. indium s.n. / < fr. indium].

ÍNDIU s. n. metal albargintiu moale maleabil asemanator cu aluminiul care se gaseshte in blenda. (< fr. indium)

ÍNDIU n. Metal albcenushiu maleabil ductil avand diverse intrebuintzari in industrie. /<fr. indium[1]

  1. Var. indium (dupa definitziile din DEX shi DN) — LauraGellner

*índiŭ n. Chim. Un metal alb trivalent cu o greutate atomica de 1134 shi care se scoate din blendele de la Freiberg (Saxonia).

ÍNDIUM s. n. v. indiu.

indium sn vz indiu

ÍNDIUM s.n. v. indiu.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

índiu [diu pron. dĭu] s. n. art. índiul; simb. In

índiu s. n. [diu pron. diu] art. índiul; simb. In[1]

  1. Var. indium (dupa definitziile din DEX shi DN) — LauraGellner

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

ÍNDIU (< fr. {i}; {s} lat. indium) s. n. Element chimic (In; nr. at. 49 m. at. 11482 p. t. 1564°C p. f. 2.109°C) metal albcenushiu moale; se gaseshte in natura in cantitatzi mici in blenda. A fost descoperit de F. Reich shi H. Th. Richter (1863). Intra in compozitzia unor aliaje ushor fuzibile de lipit aliaje dentare a semiconductoarelor.

In simbol chimic pentru indiu.

Intrare: indiu
  • pronuntzie: indĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiu
  • indiul
  • indiu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • indiu
  • indiului
plural — —
vocativ singular —
plural —
In simbol
abreviere, simbol, sigla (I6)
  • In
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indium
  • indiumul
  • indiumu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • indium
  • indiumului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

indiusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic metal maleabil ductil albargintiu asemanator cu aluminiul care se gaseshte in cantitatzi mici in blenda shi care este folosit la acoperirea suprafetzelor metalice in unele aliaje etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Intrebuintzarea indiumului ne va dispensa aproape in intregime de folosirea cositorului. BARANGA I. 168. DLRLC
  • comentariu simbol In DOOM 2
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.