ÍNDIU (< fr. {i}; {s} lat. indium) s. n. Element chimic (In; nr. at. 49 m. at. 11482 p. t. 1564°C p. f. 2.109°C) metal albcenushiu moale; se gaseshte in natura in cantitatzi mici in blenda. A fost descoperit de F. Reich shi H. Th. Richter (1863). Intra in compozitzia unor aliaje ushor fuzibile de lipit aliaje dentare a semiconductoarelor.