13 definitzii pentru indica (vb.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INDICÁ indic vb. I. Tranz. 1. A arata pe cineva sau ceva; a face cunoscut a semnala. 2. A recomanda a prescrie (tratamente medicamente etc.). Din fr. indiquer lat. indicare.

indica vt [At: GHICA S. 138 / Pzi: indic / E: fr indiquer lat it indicare] 1 A arata spre cineva sau ceva. 2 A semnala. 3 A anuntza. 4 A desemna. 5 A face cunoscut. 6 (D. tratamente) A recomanda. 7 (D. medicamente) A prescrie.

INDICÁ indíc vb. I. Tranz. 1. A arata pe cineva sau ceva; a face cunoscut a semnala. 2. A recomanda a prescrie (tratamente medicamente etc.). Din fr. indiquer lat. indicare.

INDICÁ indíc vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte concrete sau mai ales la notziuni abstracte) A arata a face cunoscut a semnala. Indica mosafirului un scaun. REBREANU R. I 81. Sa le indice drumul cel adevarat ce trebuie sa urmeze. GHICA S. 138. 2. (Mai ales in legatura cu tratamente sau medicamente) A recomanda a prescrie. In cazuri de malarie medicii indica tratamentul cu chinina.

INDICÁ vb. I. tr. 1. A arata a desemna; a face cunoscut a semnala. 2. A recomanda a prescrie (un tratament). [P.i. indíc. / cf. fr. indiquer lat. it. indicare].

INDICÁ vb. tr. 1. a arata a desemna; a face cunoscut a semnala. 2. a recomanda a prescrie (un tratament). (< fr. indiquer lat. indicare)

A INDICÁ indíc tranz. 1) (fiintze lucruri situatzii etc.) A semnala verbal sau printrun gest semn etc.; a arata. 2) (tratamente sau medicamente) A recomanda (printro retzeta) in scopul insanatoshirii; a prescrie. /<fr. indiquer lat. indicare

indicà v. 1. a arata; 2. fig. a denota: asta indica o mare rautate.

*indíc a á v. tr. (lat. indico dicáre; fr. indiquér. V. dedic). Arat dezignez ceva saŭ pe cineva. Arat spun cuĭva ceĭa ce cauta: a indica o strada. Determin spun: a indica cauzele unuĭ fenomen. Denot insemn: asta indica mare rautate. Maĭ corect ar fi índic k prédic.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

indicá (a ~) vb. ind. prez. 3 indík

indicá vb. ind. prez. 1 sg. indíc 3 sg. shi pl. indík

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INDICÁ vb. 1. v. arata. 2. v. trasa. 3. a arata a preciza a spune (inv. shi reg.) a semna (inv.) a permite (grecism inv.) a prohdeorisi. (Dupa cum am ~.) 4. a preciza a pune. (~ te rog shi data.) 5. a arata a mentziona a preciza a semnala a specifica (inv.) a specializa. (Vom ~ urmatoarele recomandari...) 6. v. prescrie. 7. v. aminti. 8. a arata a desemna a semnala. (Tabel care ~ invingatorii in concurs.) 9. v. marca. 10. v. inregistra. 11. v. denota. 12. v. demonstra.

INDICA vb. 1. a arata (inv.) a spune. (Ia ~ drumul cararea.) 2. a arata a trasa. (A ~ cuiva calea de urmat.) 3. a arata a preciza a spune (inv. shi reg.) a semna (inv.) a permite (grecism inv.) a prohdeorisi. (Dupa cum am ~.) 4. a preciza a pune. (~ te rog shi data.) 5. a arata a mentziona a preciza a semnala a specifica (inv.) a specializa. (Vom ~ urmatoarele recomandari...) 6. a prescrie a recomanda (pop.) a scrie. (Ii ~ un tratament.) 7. a aminti a arata a cita a mentziona a pomeni a semnala (rar) a semnaliza (inv.) a memora a prenumi (fig.) a atinge. (Problema este ~ intrun document.) 8. a arata a desemna a semnala. (Tabel care ~ invingatorii in concurs.) 9. a arata a insemna a marca a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 10. a arata a inregistra a marca. (Termometrul ~ o temperatura ridicata.) 11. a arata a atesta a denota a releva a trada a vadi. (~ o proasta creshtere.) 12. a demonstra a dovedi a proba (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitura.)

Intrare: indica (vb.)
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indica
  • indicare
  • indicat
  • indicatu‑
  • indicand
  • indicandu‑
singular plural
  • indik
  • indicatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • indic
(sa)
  • indic
  • indicam
  • indicai
  • indicasem
a II-a (tu)
  • indici
(sa)
  • indici
  • indicai
  • indicashi
  • indicaseshi
a III-a (el, ea)
  • indik
(sa)
  • indice
  • indica
  • indica
  • indicase
plural I (noi)
  • indicam
(sa)
  • indicam
  • indicam
  • indicaram
  • indicaseram
  • indicasem
a II-a (voi)
  • indicatzi
(sa)
  • indicatzi
  • indicatzi
  • indicaratzi
  • indicaseratzi
  • indicasetzi
a III-a (ei, ele)
  • indik
(sa)
  • indice
  • indicau
  • indicara
  • indicasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

indica, indicverb

  • 1. A arata pe cineva sau ceva; a face cunoscut. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Indica mosafirului un scaun. REBREANU R. I 81. DLRLC
    • format_quote Sa le indice drumul cel adevarat ce trebuie sa urmeze. GHICA S. 138. DLRLC
  • 2. A recomanda a prescrie (tratamente medicamente etc.). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote In cazuri de malarie medicii indica tratamentul cu chinina. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.