IMPLICÁ implíc vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A atrage dupa sine a include; a avea ceva drept consecintza. 2. A amesteca pe cineva intro afacere neplacuta sau necinstita intrun proces etc. Din fr. impliquer lat. implicare.

implica vt [At: COD. PEN. R.S.R. 557 / Pzi: ~ic / E: fr impliquer it implicare] 1 (Inv) A contzine. 2 A avea drept consecintza. 3 A angaja pe cineva intro afacere. 4 A include pe cineva intro acuzatzie.

IMPLICÁ implíc vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A atrage dupa sine a include; a avea ceva drept consecintza. 2. A amesteca pe cineva intro afacere neplacuta intrun proces etc. Din fr. impliquer lat. implicare.

IMPLICÁ implíc vb. I. Tranz. 1. A atrage dupa sine; a avea (ceva) drept consecintza. Construirea socialismului implica o data cu construirea bazei economice socialiste shi construirea unei suprastructuri socialiste. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 6 96. El shtia k talentul implica o teribila raspundere. C. PETRESCU C. V. 302. 2. A amesteca a baga a tiri (pe cineva) intro afacere neplacuta intrun proces intro actziune. Le trimise a doua zi o provocare la duel... pentru ticaloshia de a implica fara shtirea ei o tinara fata intro astfel de aventura. CAMIL PETRESCU O. II 349.

IMPLICÁ vb. I. tr. 1. A cuprinde in sine a include; a avea (ceva) drept urmare. 2. A amesteca pe cineva intro afacere neplacuta intrun proces intro infractziune etc. [P.i. implíc. / < fr. impliquer it. lat. implicare].

IMPLICÁ vb. I. tr. 1. a atrage dupa sine a include; a avea (ceva) drept consecintza imediata. 2. a amesteca pe cineva intro afacere neplacuta intrun proces. II. refl. a se angaja a se amesteca intro afacere intro situatzie. (< fr. impliquer lat. implicare)

A IMPLICÁ implíc tranz. 1) A avea drept urmare; a contzine in sine drept consecintza. 2) (persoane) A antrena in mod conshtient (intro chestiune sau intro situatzie nedorita). ~ intrun conflict. [Sil. impli] /<fr. impliquer lat. implicare

implicà v. 1. a amesteca intr’o afacere criminala; 2. a avea urmare.

*implic a á v. tr. (lat. implico áre de unde vine it. impiegare shi fr. employer a intrebuintza. V. impĭegat plic plec). Vir amestec (intr’un delict): a implica pe cineva intr’o afacere incorecta intr’o acuzatziune. Cuprind atrag amestec: adevaratu patriotizm implica cea maĭ mare dezinteresare.

implicá (a ~) vb. ind. prez. 3 implík

implicá vb. ind. prez. 1 sg. implíc 3 sg. shi pl. implík

implica

IMPLICÁ vb. a cere a necesita a presupune a reclama. (Inteligentza ~ reflectzia.)

IMPLICA vb. a cere a necesita a presupune a reclama. (Inteligentza ~ reflectzia.)

implicá (implíc implicát) vb. A atrage dupa sine a include a amesteca. Lat. implicare (sec. XIX). Der. (din lat.) implicatzie s. f. (actziunea de a implica); implicit adj.