4 definiții pentru hutupală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hutupală sf vz hutupeală
HUTUPÁLĂ s. m. (Reg.) Epitet dat unui om lacom; mâncău. – Din hutupi + suf. -(e)ală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HUTUPÁLĂ s. v. mâncăcios, mâncău.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hutupală s. v. MÎNCĂCIOS. MÎNCĂU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: hutupală
| substantiv masculin (M80) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
hutupalăsubstantiv masculin
etimologie:
- hutupi + sufix -(e)ală. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.