HOTNÓG, hotnogi, s. m. (În Moldova în sec. XVI-XVIII) Comandant peste o sută de ostași; sutaș; persoană care avea acest grad. – Din magh. hadnagy „sublocotenent”.

hotnog sm [At: PALIA (1581), ap. GCR I, 37/36 / V: (înv) hodnoghi, hodnogi, hognoghi, hognogi, homnog, homnogi, ~ghi, ~gi, ot~ / Pl: ~gi / E: mg hadnagy „sublocotenent”] (Înv) 1 (Trs) Comandant al oștilor. 2 (Mol) Vechi grad militar în Moldova, comandant peste o sută de ostași Si: sutaș. 3-4 Persoană care avea gradul de hotnog (1-2).

HOTNÓG, hotnogi, s. m. Vechi grad militar în Moldova, comandant peste o sută de ostași; sutaș; persoană care avea acest grad. – Din magh. hadnagy „sublocotenent”.

HOTNÓG, hotnogi, s. m. (Învechit și arhaizant) Comandant peste o sută de soldați; sutaș. Tabăra se frămînta vuind surd și glasurile hotnogilor și ale sotnicilor se înălțau puternice. SADOVEANU, O. I 217. Hotnogi numiți de Ștefan comandă călărașii, Aprozii... curtenii și arcașii. ALECSANDRI, P. A. 144.

HOTNOG s.m. 1. (Mold., Criș., Trans. SV) Comandant peste o sută de ostași. A: Cornilie hotnogul . . . i s-au grăit lui ... să te cheame în casa sa. AP. 1646, 35^v. Pre mulți din căpetenii, căpitani, hotnogi, . . . i-au spînzurat si i-au înțăpat. CRB, 162^r. Să strîngă pe toate laturile hotnogii și voievozii. A 1756, 8^v; cf. URECHE; VARLAAM; NECULCE. C: Sluga acelui hotnogiu ce era pus pre o sută de viteaji. MOL. 1695, 67^r. Iară hotnogiul. . . să spăimîntă. STR 49^r; cf. SICRIUL DE AUR, apud TEW; C 1729, 55^v. 2. (Trans. SV) Conducător. Fij Doamne hodnogs nouae. AGYAGFALVI, apud TEW. Ku mai mari hodnogsi. PSALTIRE SEC. XVII, apud. TEW. Variante: hodnogi (AGYAGFALVI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW), hotnogiu (MOL. 1695, 67^r; STR 49^r). Etimologie: magh. hadnagy. Vezi și hotnogie. Cf. buluc-baș, iuzbașă, vătaf (1); c h i v e r n i s i t o r, chivernitor, ispravnic (1), nacealnic, p o v a ț ă.

hotnog m. od. sutaș: hotnogi numiți de Ștefan comandă călărașii AL. [Ung. HADNAGY, lit. cap de ceată].

hotnóg m. (ung. had-nagy). Vechĭ. Generalism. Căpitan care era și reprezentantu domnuluĭ în ducatu Făgărașuluĭ (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. 1, 59). – Și hotnogĭ, pl. tot așa.

otnog sm vz hotnog

hotnóg s. m., pl. hotnógi

hotnóg s. m., pl. hotnógi

HOTNÓG s. v. sutaș.

HOTNOG s. (IST., MIL.) iuzbașă, sotnic, sutaș. (~ comanda în Moldova o sută de ostași.)

hotnóg (hotnógi), s. m. – 1. Comandant, șef al unei oștiri. – 2. În Mold., la sfîrșitul sec. XVI, căpitan al unei companii de o sută de soldați. – Var. (înv.) hodnog(iu). Mag. hadnagy (Tiktin; Gáldi, Dict., 136). Apare din 1446, cu primul sens.

hótnog, s.m. – v. hognoș („locotenent”).

hótnog, s.m. – v. hognoș.