iuzbașă sm [At: ANON. CAR. / V: ~șe / Pl: ~și / E: tc jüzbažy] (Tcî) Comandant peste o sută de fustași Si: sutaș.

IUZBAȘĂ s.m. (Mold., ȚR, Ban.) Sutaș. A: Și făcură steaguri multe și căpitani și voivozi și izbași și vătaji. A 1756, 9^r. B: Sotni (k). Sutaș, izbașă. LEX., 248^r; cf. MARDARIE ; R. POPESCU. C: luzbash. AC, 344. Variante: iuzbaș (AC, 344), izbaș(ă) (LEX., 248^r; A 1756, 9^r). Etimologie: tc, yüzbașı. Cf. buluc-baș, h o t n o g (1), vătaf (1).

iuzbașe sm vz iuzbașă

IUZBAȘ s.m. v. Iuzbașă.

iuzbașa m. od. căpitan peste o sută de fustași cari păzeau poarta curții domnești: iar iuzbașa ce-mi făcea? drept la dânsa se ducea POP. [Turc. YÜZ BAȘY (din yüz, sută)].

ĭuzbașá m. fix, gen. al luĭ, saŭ f., pl. ále (turc. ĭüz-bašy, d. ĭüz, o sută, și bašy, șef). Vechĭ. Sutaș, căpitan (peste o sută de fustașĭ, care păzeaŭ la poarta curțiĭ domneștĭ armațĭ cu fuștĭ). Sec. 18 (izbașá). Un fel de funcționar al divanuluĭ.

!iuzbașă s. m., art. iuzbașa, g.-d. art. iuzbașei; pl. iuzbașe

iuzbáșă s. m., art. iuzbáșa, g.-d. art. iuzbáșei; pl. iuzbáși

iuzbáșă s. m., art. iuzbáșa, g.-d. art. iuzbáșei; pl. iuzbáși

IUZBÁȘĂ s. (IST., MIL.) hotnog, sotnic, sutaș. (~ comanda în Moldova o sută de ostași.)

IUZBAȘĂ s. (IST., MIL.) hotnog, sotnic, sutaș. (~ comanda în Moldova o sută de ostași.)

iuzbáșă s. m. – Căpitan al unei companii de o sută de infanteriști. Tc. yüzbași (Șeineanu, III, 72). Sec. XVII, înv. Este dublet al lui izbașa, s. m. (secretar al Sfatului), sec. XVIII, înv.

IUZBÁȘĂ (< tc.) (IST.) Hotnog; sutaș.

IUZBAȘĂ subst. < tc. iuz-bašy „sutaș”. 1. Iuz, Staticiul (Cîmp). 2. Izbăș/esc, moș. (Î Div); -eanu. 3. Izbășoiu fam. (ib.).