HÉLIU s. n. Element chimic din familia gazelor nobile rar inert incolor inodor shi ushor care se gaseshte in cantitatzi mici in atmosfera shi se foloseshte la umplerea baloanelor dirijabile fiind neinflamabil. Din fr. hélium.

heliu sn [At: MARIANTZITZEICA FIZ. II 100/ V: ~m / E: fr hélium] Element chimic din familia gazelor nobile rar inert incolor shi inodor cel mai ushor dintre gazele din atmosfera folosit mai ales la umplerea dirijabilelor fiind neinflamabil.

HÉLIU s. n. Element chimic din familia gazelor nobile rar inert incolor shi inodor cel mai ushor dintre gazele din atmosfera intrebuintzat la umplerea baloanelor dirijabile fiind neinflamabil. Din fr. hélium.

HÉLIU s. n. Element chimic gazos inert cel mai ushor dintre gazele rare din atmosfera. Pronuntzat: liu.

HÉLIU s.n. Gaz nobil neinflamabil shi foarte ushor. [Pron. liu var. helium s.n. / cf. fr. hélium germ. Helium < gr. helios soare].

HÉLIU s. n. gaz inert inodor neinflamabil shi foarte ushor. (< fr. hélium)

HÉLIU n. Gaz nobil neinflamabil incolor shi foarte ushor intrebuintzat mai ales la obtzinerea temperaturilor joase. [Sil. liu] /<fr. hélium

HÉLIUM s.n. v. heliu.

héliu [liu pron. lĭu] s. n. art. héliul; simb. He

héliu s. n. [liu pron. lĭu] art. héliul; simb. He

heliu

!he/hehe interj.

HÉLIU (< fr. {i}; {s} gr. helios „soare”) s. n. Element chimic (He; nr. at. 2 m. at. 4003 p. t. 2722°C [la 25 at] p. f. 2689°C) din familia gazelor nobile. Se gaseshte in cantitate foarte mica in atmosfera shi in scoartza terestra (unde se formeaza k urmare a dezintegrarii elementelor radioactive). Incolor inodor shi insipid ushor (al doilea dupa hidrogen) neinflamabil (folosit la umplerea baloanelor dirijabile). Se lichefiaza mai greu decat toate gazele cunoscute. Este unicul element care la presiuni normale nu se solidifica nici la cea mai joasa temperatura. Se utilizeaza in sudura cu arc a unor metale in tehnica criogenica la diluarea oxigenului shi a altor gaze folosite in anesteziile chirurgicale in rezervoarele scafandrilor etc. H. lichid exista sub doua forme: H. I (intre 2689°C shi 270°C) shi sub 270°C H. II bun conducator termic care prezinta shi proprietatea de suprafluiditate. A fost descoperit (1868) in atmosfera gazoasa a Soarelui (unde are o mai larga raspandire shi de unde i provine shi numele) de P. Janssen shi J.N. Lockyer shi a fost izolat de W. Ramsey (1895).

He simbol chimic pentru heliu.