helge [At: CANTEMIR, IST. 106 / V: elci, helci, ~gă, ~gie / Pl: ~gi / E: mg hölgy] (Zlg; reg) 1 Hermină (1). 2 (Îe) Alb ca (sau cum e) ~a Alb strălucitor. 3 Curat lună.

HÉLGE, helgi, s. f. (Regional) Nevăstuică. Pe cînd șoricăria aceasta se înmulțise într-o proporțiune de speriat, a venit și s-a așezat între dînsa o altă dehanie numită helgea (un fel de nevăstuică) care i-au mîncat. I. IONESCU, D. 352. ◊ Expr. Alb ca (sau cum e) helgea = foarte alb, strălucind de albeață. Uncheșul Haralambie avea pe el straie albe ca helgea. SADOVEANU, N. F. 13. Mirele îmbrăcat cu cămeașă albă ca helgea. SEVASTOS, N. 90. Văzîndu-ne pe mai toți de-a rîndul îmbrăcați cu cămeșuice cusute cu bibiluri și albe cum îi helgea... aruncă o privire părintească spre noi. CREANGĂ, A. 75.

HÉLGE ~i f. pop. Mamifer carnivor de talie mică având corpul alungit și subțire, picioare scurte și blană brună vara și albă iarna; hermină. /<ung. hölgy

HELGE s.f. (Mold.) Nevăstuică. Guziul orb . . . cu frumusețea feții sale, helgii, în dragostea a multor jiganii intrase. CANTEMIR, IST. Etimologie: magh. helgy (hölgy).

hèlge f. Mold. 1. nevăstuică albă pe burtă și având uneori iarna tot părul alb (Putorius); 2. se zice de ceva foarte alb: alb cumu-i helgea CR. [Ung. HÖLGY, ermelin].

hélge f. (ung. hölgy, nevestică, nevăstuĭcă). Nord. Nevăstuĭcă. Alb ca helgea, foarte alb. Munt. Olt. Adv. Curat helcĭ, foarte curat.

hélge (reg.) s. f., g.-d. art. hélgii; pl. helgi

hélge s. f., pl. helgi

HÉLGE s. v. cacom, hermelină, hermină.

helge s. v. CACOM. HERMELINĂ. HERMINĂ.

hélge (hélgi), s. f. – Nevăstuică (Mustela vulgaris). – Var. helgie, (h)elci. Mag. hölgy „tînără căsătorită” și „nevăstuică” cf. nevăstuică (DAR).

hélge, helgi, s.f. – (reg.; înv.) Nevăstuică (Mustela vulgaris). – Din magh. hölgy „doamnă; tânără căsătorită; nevăstuică” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

hélge, helgi, s.f. – Nevăstuică (Mustela vulgaris). – Din magh. hölgy „doamnă; tânără căsătorită; nevăstuică”.