harachiri sns [At: LTR / S shi: harakiri / E: fr harakiri] 1 Sinucidere prin spintecarea cavitatzii abdominale practicata in Japonia in special de samurai in caz de infrangere sau de dezonoare. 2 (Ie) Ashi face ~ A se sinucide prin spintecarea pantecului. 3 (Teh) Material folosit in sudura cu gaz a aluminiului constituit dintrun amestec de clorura de litiu shi alte cloruri alcaline.

HARACHÍRI s. n. Sinucidere prin spintecarea pintecelui cu sabia sau cu un cutzit lung practicata in Japonia (in clasele de sus) de catre cei care au suferit o infringere sau o dezonoare.

HARACHÍRI s.n. Sinucidere prin taierea pantecelui cu pumnalul practicata in Japonia. [< fr. jap. harakiri].

HARACHÍRI s. n. sinucidere rituala prin taierea pantecului cu pumnalul practicata in Japonia; seppuku. (< fr. harakiri)

HARACHÍRI n. Mod de sinucidere prin spintecarea pantecelui cu pumnalul practicat mai ales de samuraii japonezi. [Sil. harachiri] /<fr. harakiri

harachíri (chiri) s. n.

harachíri s. n. (sil. ri)

HARACHÍRI s. seppuku. (SHia facut ~.)

HARACHÍRI (HARAKÍRI) (< fr.; japonezul hara „stomac” + kiri „taiere”) s. n. Ritual japonez sinucigash datand din sec. 12 care consta in spintecarea pantecelui; practicat in special de catre samurai in caz de infrangere dezonoare sau condamnare la moarte. Actul se savarshea in fatza unui asistent care la randul lui putea sa intervina decapitandul pe samurai pentru ai scurta agonia. Practica a fost abolita in 1868. Termenul este folosit mai ales de europeni denumirea traditzionala japoneza fiind seppuku.

a face (cuiva) harachiri expr. 1. a ucide (pe cineva) a distruge (pe cineva). 2. a ridiculiza (pe cineva) a pune in situatzie de inferioritate (pe cineva).