HARACHÍRI (HARAKÍRI) (< fr.; japonezul hara „stomac” + kiri „taiere”) s. n. Ritual japonez sinucigash datand din sec. 12 care consta in spintecarea pantecelui; practicat in special de catre samurai in caz de infrangere dezonoare sau condamnare la moarte. Actul se savarshea in fatza unui asistent care la randul lui putea sa intervina decapitandul pe samurai pentru ai scurta agonia. Practica a fost abolita in 1868. Termenul este folosit mai ales de europeni denumirea traditzionala japoneza fiind seppuku.