HABITÁCLU habitacluri s. n. 1. Locash special al busolei pe o nava; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calota de alama care acopera busola. 2. Spatziu amenajat intrun automobil intro aeronava etc. (pentru echipaj calatori poshta etc.). [Pl. shi: habitacle] Din fr. habitacle.

habitaclu sn [At: LTR / Pl: ~e shi ~uri / E: fr habitacle] 1 Locash special al busolei pe o nava. 2 Suport nemagnetic al busolei marine. 3 Calota de alama care acopera busola. 4 Spatziu amenajat cu o anumita destinatzie intrun mijloc de transport: pentru echipaj calatori poshta etc.

HABITÁCLU habitacle s. n. 1. Locash special al busolei pe o nava; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calota de alama care acopera busola. 2. Spatziu amenajat intrun automobil intro aeronava etc. (pentru echipaj calatori poshta etc.). [Pl. shi: habitacluri] Din fr. habitacle.

HABITÁCLU s.n. 1. Locash special al busolei pe o nava. 2. Spatziu amenajat intro aeronava pentru echipaj calatori poshta etc. [Pl. le luri. Var. abitaclu s.n. / < fr. habitacle cf. it. abitacolo].

HABITÁCLU s. n. 1. locash special al compasului pe o nava. 2. spatziu amenajat intro aeronava sau intro mashina pentru echipaj calatori poshta etc. 3. casca de metal pentru scafandri grei. (< fr. habitacle)

HABITÁCLU ~e n. Spatziu amenajat pe o aeronava pentru echipaj calatori poshta etc. /<fr. habitacle

ABITÁCLU s.n. v. habitaclu.

!habitáclu (taclu) s. n. art. habitáclul; pl. habitácluri

habitáclu s. n. (sil. clu) art. habitáclul; pl. habitácle

habitáclu (habitáglu) s. n. pl. habitacle (habitagle) / habitacluri (habitagluri)

habitaclu

HABITACLU a) cutie speciala de alama sau alt material antimagnetic care protejeaza compasul de umezeala shi lovituri; b) spatziu rezervat intro aeronava pentru echipaj calatori poshta etc.