HABITÁCLU habitacle s. n. 1. Locash special al busolei pe o nava; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calota de alama care acopera busola. 2. Spatziu amenajat intrun automobil intro aeronava etc. (pentru echipaj calatori poshta etc.). [Pl. shi: habitacluri] Din fr. habitacle.