9 definiții pentru guru
Explicative DEX
GÚRU, guru, s. m. (Livr.) (În tradiția hindusă) Învățător sau maestru spiritual, în special cel care acordă inițierea unor ucenici; p. ext. persoană care își inițiază discipolii în tehnicile de realizare a desăvârșirii. ♦ Înțelept, filosof, mentor spiritual; p. restr. preot al diverselor secte hinduse. – Din engl. guru, fr. gourou.
guru smi [At: DEX / E: eg guru, fr gourou] (Liv) 1 Înțelept. 2 Filozof. 3 Mentor spiritual. 4 (Prc) Preot al diverselor secte hinduse.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÚRU s. m. invar. (Livr.) Înțelept, filozof, mentor spiritual; p. restr. preot al diverselor secte hinduse. – Din engl. guru, fr. gourou.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GÚRU s. m. 1. preceptor religios la brahmani. 2. mentor spiritual. (< fr., engl. guru)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gúru s. m. ♦ 1. ◊ „Ceva intermediar între preot al diverselor secte hinduse și preceptor – sau chiar judecător – guru este o prezență pitorească între Indus și Gange [...] Guru mai este considerat și un intermediar sacru între Dumnezeu (Hari) și oameni. De aceea cuvântul gurului este socotit drept «Adevăr absolut», iar persoana lui este divinizată.” Cont. 13 XII 74 p. 4; v. și 16 X 81 p. 12. ♦ 2. Mentor spiritual ◊ „[...] supremația lui Jean-Paul Sartre, marele «guru» al intelighenției pariziene.” R.lit. 28/95 p. 14 (cuv. sanscrit; cf. fr. gourou, engl. guru; PR 1960, BD 1966)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
*gúru (livr.) s. m., art. gúrul; pl. gúru
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gúru s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
GURU (cuv. sanscrit) s. m. (În tradiția hindusă) Învățător sau maestru spiritual, în special cel care acordă inițierea (diksa) unor ucenici. În casta luptătorilor, g. stăpânea arta de a lupta și vâna, în cea a muzicienilor el iniția pe tineri în arta muzicii și dansului. În hinduismul popular contemporan, g. este persoana devotată unei anumite zeități, trăind în comuniune cu ea. În această calitate, el își inițiază discipolii în tehnicile de realizare a desăvârșirii (moksa).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
guru, guru s. m. (peior., pub.) 1. escroc de mare anvergură specializat în manipularea în masă a credulilor sub masca unei ocupații sau a unei activități cu pretenții științifice. 2. (tox.) consumator de droguri cu experiență, care îndrumă primii pași ai celor ce-și administrează droguri pentru prima oară.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M69-~) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
| — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
guru, gurusubstantiv masculin
- 1. (În tradiția hindusă) Învățător sau maestru spiritual, în special cel care acordă inițierea unor ucenici. DEX '09
- 1.1. Persoană care își inițiază discipolii în tehnicile de realizare a desăvârșirii. DEX '09
-
- 1.2.1. Preot al diverselor secte hinduse. DEX '09
-
-
etimologie:
- guru DEX '09 DEX '98 MDN '00
- gourou DEX '98 DEX '09