grinda sf [At: CANTEMIR IST. 89 / Pl: ~nzi / E: vsl грєнда] 1 Element de constructzie din lemn otzel beton armat etc. cu lungime mare folosit la asigurarea rezistentzei unei constructzii. 2 (Spc) Fiecare dintre barnele orizontale care se sprijina greutatea acoperishului casei tzaraneshti vizibile din odaie. 3 (Pop; ie) A incresta in ~ A insemna sau a scrie ceva spre ashi aminti mai tarziu. 4 (Pop; ie) A taia in ~ A nu face nimic. 5 (Pop; ie) A pune ochii in ~ A fi pe moarte. 6 (Pop) Scandura care se afla pe peretele dinspre nord deasupra patului care sunt ashternute lavicerele tzolurile shi scoartzele in casa tzaraneasca. 7 (Reg) Lemnul in care se opresc ciocanele de la piua. 8 (Inv) Parte din scutul unei steme taiata orizontal prin mijloc. corectata

GRÍNDA grinzi s. f. 1. Birna groasa de lemn. 2. Element de constructzie format dintro grinda (1) dintro piesa sau dintrun ansamblu de piese de lemn de otzel sau de beton constituind unul din elementele de rezistentza ale constructziilor (cladiri poduri etc.). Lung shi deshirat cum era ajungea cu capul pina in grinzile tavanului. REBREANU R. I 199. Incepe a chiti copacii trebuitori: istai bun de aminare cela de talpi ista de grinzi. CREANGA P. 48. In coltzurile tavanului cu grinzi lungi shi mohorite painjenii ishi executau tacuta shi pacinica lor industrie. EMINESCU N. 38. ◊ Expr. A cresta (sau a incresta a insemna) in grinda = a nota a insemna un lucru important pentru a nul uita. Azi am sancrestez in grinda Jos din cui acum oglinda! Mamai dusan sat! Cu dorul Azi e singur puishorul. COSHBUC P. I 102.

GRÍNDA ~zi f. Element de constructzie (din lemn beton armat otzel) avand lungimea mai mare in raport cu celelalte dimensiuni care pus la o constructzie serveshte drept piesa de rezistentza. * A insemna (sau a incresta) in ~ (ceva) a insemna pentru a nu uita ceva (important). [G.D. grinzii] /<sl. grenda

grinda f. 1. lemnul lung shi gros ce serva la constructziune; 2. puntea teascului. [Slav. GRȆDA].

grínda f. pl. zĭ (vsl. grĕda bg. greda shi [dupa rom.] grinda; ung. gerenda ngr. grendĭá scris grentĭá). Birna ratunda (k trunchĭurile de brad din care se fac plutele). P. pl. cp. cu oglinda.

grínda s. f. g.d. art. grínzii; pl. grinzi

grínda s. f. g.d. art. grínzii; pl. grinzi

grinda pl. grinzi grindei pl. grindeie

grinda zi.

GRÍNDA s. (CONSTR.) barna stalp (inv. shi pop.) pociumb (pop.) sharampoi (prin Olt. shi Ban.) balvan (Transilv.) shaf (Maram.) sharantz (Transilv. Maram. shi Bucov.) shosh (Maram. Transilv. Ban. shi Olt.) shteamp (Olt. Ban. shi Transilv.) shtenap. (O ~ din schelaria unei case.)

GRINDA s. (CONSTR.) birna stilp (inv. shi pop.) pociumb (pop.) sharampoi (prin Olt. shi Ban.) balvan (Transilv.) shaf (Maram.) sharantz (Transilv. Maram. shi Bucov.) shosh (Maram. Transilv. Ban. shi Olt.) shteamp (Olt. Ban. shi Transilv.) shtenap. (O ~ din schelaria unei case.)

grínda (de) s. f. 1. Birna. 2. Raft politza. Mr. grenda megl. grinda. Sl. gręda (Miklosich Slaw. Elem. 20; Miklosich Lexicon 148; Cihac II 129; Iordan Dift. 108; Conev 80; Byhan 313) cf. bg. gredá sb. cr. greda lituan. grinda mag. gerend(a) ngr. γρέντα. Este dublet al lui grind s. n. (banc de nisip; duna; colina dimb) din sl. grędŭ var. de la gręda. Ambele cuvinte apar numai in sl. cu sensul de „birna” dar trebuie sal fi avut shi pe cel de „banc de nisip” care sa pastrat pe linga grind sb. greda (Berneker 348; DAR; dupa Skok 70 grind provine din sb. greda al carui fonetism nu pare posibil; pentru Diculescu 183 din germ. medie de sus grinte cf. Scriban). Cf. shi gresie. Der. grindar s. n. (grinda principala); grindarie s. f. (timplarie); grindish s. n. (osatura schelet; schelarie; esplanada; ingramadire de nisip); dupa Graur BL V 83 trebuie distinse doua cuvinte diferite unul der. de la grind shi altul de la grinda. Aceasta distinctzie pare inutila deoarece grind shi grinda apar shi k un cuvint unic in grind „ax” shi in grindei s. n. (ansamblul grinzilor; inima carutzei; ax; arbore; esplanada; dimb) de la grind cu suf. ei (dupa Cihac II 129 din mag. gerendely; dupa Cancel 17 din bg. grendelĭ; pentru DAR dintrun sl. gręndelĭ). Grindel s. m. (peshtishor Cobitus barbulata) pare un sing. reconstituit pe baza pl. grindei (DAR; dupa Lacea Dacor. III 752 din sas. Grendel). Din rom. trebuie sa provina formele sl. care reprezinta etimonul nazalizat cum sint bg. gri(e)nda (Capidan Raporturile 222) shi rut. grynda (Candrea Elemente 402).