grínda (de) s. f. 1. Birna. 2. Raft politza. Mr. grenda megl. grinda. Sl. gręda (Miklosich Slaw. Elem. 20; Miklosich Lexicon 148; Cihac II 129; Iordan Dift. 108; Conev 80; Byhan 313) cf. bg. gredá sb. cr. greda lituan. grinda mag. gerend(a) ngr. γρέντα. Este dublet al lui grind s. n. (banc de nisip; duna; colina dimb) din sl. grędŭ var. de la gręda. Ambele cuvinte apar numai in sl. cu sensul de „birna” dar trebuie sal fi avut shi pe cel de „banc de nisip” care sa pastrat pe linga grind sb. greda (Berneker 348; DAR; dupa Skok 70 grind provine din sb. greda al carui fonetism nu pare posibil; pentru Diculescu 183 din germ. medie de sus grinte cf. Scriban). Cf. shi gresie. Der. grindar s. n. (grinda principala); grindarie s. f. (timplarie); grindish s. n. (osatura schelet; schelarie; esplanada; ingramadire de nisip); dupa Graur BL V 83 trebuie distinse doua cuvinte diferite unul der. de la grind shi altul de la grinda. Aceasta distinctzie pare inutila deoarece grind shi grinda apar shi k un cuvint unic in grind „ax” shi in grindei s. n. (ansamblul grinzilor; inima carutzei; ax; arbore; esplanada; dimb) de la grind cu suf. ei (dupa Cihac II 129 din mag. gerendely; dupa Cancel 17 din bg. grendelĭ; pentru DAR dintrun sl. gręndelĭ). Grindel s. m. (peshtishor Cobitus barbulata) pare un sing. reconstituit pe baza pl. grindei (DAR; dupa Lacea Dacor. III 752 din sas. Grendel). Din rom. trebuie sa provina formele sl. care reprezinta etimonul nazalizat cum sint bg. gri(e)nda (Capidan Raporturile 222) shi rut. grynda (Candrea Elemente 402).